Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Adunarea în Bisericã

Adunarea în Bisericã

Adunarea în Bisericã

Biserica este adunarea celor chemati de Dumnezeu, mai precis adunarea celor ce rãspund chemãrii lui Dumnezeu la mântuire, la viatã vesnicã. Acestia formeazã Trupul lui Hristos, umanitatea rãscumpãratã si renãscutã prin Botez în care Hristos S-a sãlãsluit si care, prin lucrarea Sfântului Duh, fiinteazã, dupã chipul lui Dumnezeu, în comuniune de iubire.

Adunare, Liturghie, Bisericã

Sfânta Liturghie, Taina lui Hristos si Taina Bisericii, descoperã adunarea credinciosilor ca fiind Bisericã, Trupul lui Hristos. Prin „a se aduna în Bisericã” (I Corinteni 11, 18), Sfântul Pavel întelege alcãtuirea unei adunãri a membrilor Bisericii dintr-o anumitã zonã cu scopul de a releva Biserica prin slujirea Sfintei Liturghii. Liturghia ne uneste în Bisericã fãcându-ne pãrtasi Împãrãţiei lui Dumnezeu, este manifestarea si realizarea Bisericii.

Strânsa legãturã între adunare, Liturghie si Bisericã este mãrturisitã de întreaga tradiţie a Bisericii primare, descoperind sensul autentic al trãirii crestine. Liturghia nici nu poate fi sãvârsitã numai de cãtre preot, în absenta credinciosilor. Din pãcate, de-a lungul secolelor, aceastã constiintã în mare mãsurã s-a pierdut astfel încât multi nu mai înteleg faptul cã adunarea credinciosilor împreunã cu clericii în locasul bisericii este o condiţie esentialã pentru sãvârsirea Sfintei Liturghii, slujba care face ca Biserica „sã fie”.

Împreuna slujire a clerului si credinciosilor

Liturghia ne uneste pe toti în slujirea lui Dumnezeu, este o împreunã-slujire a clerului si a credinciosilor. În slujbã alterneazã dialogurile dintre preot si credinciosi în care preotul îl reprezintã pe Hristos, cu rugãciunile în care preotul devine purtãtorul de cuvânt al comunitãtii în fata lui Dumnezeu, credinciosii întãrind cererile prin rãspunsul „Doamne miluieste” si exprimându-si totala adeziune prin cuvântul „Amin”. Fiecare îsi are rolul sãu unic în slujire si lipsa sa de la slujbã este resimtitã, constient sau inconstient, de întreaga Bisericã. De asemenea, asa cum prezenta preotului este necesarã încã de la începutul slujbei, si prezenta con-slujitorilor sãi (credinciosii) este necesarã tot de atunci.

Spectatori la Liturghie

Nu putem sã nu remarcãm, cu durere, cã multi crestini ortodocsi nu au constiinta împreunei slujiri si merg la bisericã pentru a se ruga în mod individual. Ei vin întâmplãtor la slujbe si în diferite momente ale acestora, considerând cã participarea la Liturghie este o optiune care tine strict de trãirea lor individualã. De altfel, o astfel de prezenţã în bisericã nu o putem numi participare la slujbã (care înseamnã slujire) ci, cel mult, asistare. Putem identifica câteva cauze care au dus la aceastã situaţie:

  • monopolizarea cântãrii de cãtre cântãret sau cor îi îndepãrteazã pe credinciosi de o modalitate importantã de a-si manifesta împreuna slujire si îi transformã în spectatori;
  • rostirea în tainã de cãtre preot a majoritãtii rugãciunilor, care sunt spuse în numele întregii comunitãti si au un important continut catehetic, poate da impresia cã fiecare se poate ruga în mod individual pentru propriile lui necesitãti, numai preotul având obligatia de a zice rugãciunile Liturghiei; de asemenea sensul slujbei rãmâne ascuns pentru multi;
  • lipsa catehizãrii duce la neîntelegerea slujbei care devine astfel plictisitoare.

Sã învãtãm de la primii crestini

Primii crestini, care aveau o puternicã constiintã a împreunei slujiri, se adunau în locasul bisericii înainte de sosirea clerului. De asemenea, cel ce, fãrã un motiv serios, nu lua parte trei duminici la rând la Sfânta Liturghie era înlãturat din Bisericã, ca unul ce se separã singur de unitatea organicã a Trupului lui Hristos ce se descoperã în aceastã slujbã. Cei care, din motive serioase, nu participau la Liturghie, nu se separau de Bisericã trimitându-li-se Sfânta Împãrtãsanie acasã.

Pentru ca Sfânta Liturghie sã fie cu adevãrat intrarea noastrã în Împãrãtia lui Dumnezeu, nu putem rãmâne spectatori ci trebuie sã învãtãm de la primii crestini sã participãm la Liturghie. Participare înseamnã slujire iar un prim act al acestei slujiri este adunarea în Bisericã.

Concluzii

Sfânta Liturghie descoperã adunarea credinciosilor ca Bisericã si împreunã-slujitori ai lui Dumnezeu. Ca urmare întreaga comunitate (cu exceptia celor care au motive binecuvântate pentru a lipsi) trebuie „sã se adune în Bisericã” participând (si nu asistând) în fiecare duminicã si în sãrbãtori la întreaga Liturghie, încã de la începutul acesteia.

Preotii au datoria de a-i constientiza pe toti credinciosii de vocatia lor de slujitori ai Sfintei Liturghii si, pe de altã parte, de a se strãdui sã îndepãrteze cauzele care îi fac pe acestia sã se complacã în postura de spectatori.

Explicarea Sfintei Liturghii

Pr. Florin Botezan

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *