Am fost o harfă plângătoare
ce-am prins în faptul unei seri
pe-a’ mele strune-ncepătoare
să plâng lumeştile dureri.
Dar într-o dulce primăvară,
prin luna crinilor culeşi,
când pe cărări ningea comoară
cu floare albă din cireşi,
o Mână s-a atins de strune
şi-n pacea liniştii din lunci,
un cântec nou a prins să-mi sune,
cum nu cântasem până-atunci.
Ce blând m-a legănat întruna
al melodiei sfânt ecou
când îmi cânta voioasă struna
preafericitul cântec nou…
Din clipa cea de mângâiere,
în mai mulţi spini am stat şi-apoi,
dar n-am mai plâns de-a mea durere
şi nici de-aceste mici nevoi.
Ci-n bucurie şi-n furtună,
cu inima şi ochii-n Sus,
am scos înfiorat din strună
cântări şi psalmi
pentru Iisus.
TRAIAN DORZ din ”Cântările Dintâi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
