În ultima vreme, comunităţile noastre religioase se întrec în a avea invitaţi cât mai renumiţi. Oratori celebri (dacă se poate cu multe titluri înaintea numelui), interpreţi de muzică lumească (instantaneu „convertiţi” în cântăreţi de muzică pioasă) etc., etc. Cred că, în cea mai mare parte, totul se face cu bune intenţii, în numele misiunii creştine. Se crede că aceste vedete (religioase sau nu) şi acest tip de activism religios vor aduce un plus în viaţa acestor comunităţi. Adevărul e că, în majoritatea cazurilor, nimic mântuitor nu se întâmplă. După aceste conferinţe, prelegeri, concerte etc., parohiile şi adunările noastre rămân exact la fel ca înainte. Singura noutate e aceasta: creştinul nostru pleacă acasă în acea seară cu un sentiment de satisfacţie identic cu cel pe care îl poţi încerca şi dacă ai asista la un concert de muzică folk, populară… etc.
Problema noastră cea adevărată e că nu mai credem cu adevărat în cuvântul Domnului: „Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu”. Şi de aceea facem uz de „vedete religioase” şi de „show religios”. Pentru că nu putem realiza adevărate adunări în Domnul, facem adunări în numele părintelui cutare, profesorului cutare, solistului cutare etc.
Atâta vreme cât nu ne vom aduna numai şi numai pentru Domnul, nu vom fi adunare „în Domnul”. Atâta vreme cât ne vom aduna pentru vedeta cutare, va fi o adunare în numele acelei vedete. Dar Domnul nu va fi acolo şi Duhul Sfânt nu va fi acolo. El vine doar acolo unde El şi numai El – Iisus Hristos-Domnul – e preamărit. Acolo unde El, şi numai El, e dorit. El vine numai acolo unde omul a renunţat să se bizuie pe sine. El vine numai acolo unde omul a ajuns deznădăjduit de sine însuşi, de talentele sale, de înţelepciunea sa, de organizarea sa omenească, de programele şi instituţiile sale omeneşti. Şi strigă disperat către Domnul şi crede că numai Duhul Sfânt mai poate rezolva situaţia. Atâta vreme cât vom crede că adunările noastre şi parohiile noastre vor renaşte prin astfel de mijloace omeneşti, totul e pierdut. Singura soluţie e Duhul Sfânt. El! Şi numai El! Cu lucrarea Sa reală într-o adunare (sau parohie) care cu adevărat crede în lucrarea Lui, o adunare (sau parohie) care Îl doreşte, Îl caută, Îl cheamă… Dar cum să chemi cu toată inima, cu absolut toată inima, pe Duhul Sfânt când tu socoteşti că puţin aranjament omenesc va rezolva ceva?!
Singurul motiv al adunării trebuie să fie Domnul şi numai El. Şi El şi numai El trebuie să fie preamărit în acel loc, în acea adunare. Asta ne învaţă Scripturile. Pentru aceasta, nu avem nevoie de vedete religioase, nu avem nevoie de show religios. Avem nevoie de doi-trei creştini născuţi din nou pentru care Domnul să fie totul, care să-şi fi predat cu adevărat viaţa Domnului. Aceşti creştini nu trebuie să fie mari personalităţi religioase, nu trebuie să aibă faimă sau titluri religioase, artistice sau academice. Pot fi chiar şi cei mai simpli oameni. Dar dacă sunt oameni născuţi din nou cu adevărat şi se adună în numele Domnului, Domnul va fi acolo, după promisiunea Sa. Şi Duhul Sfânt va fi acolo. Şi cuvântul predicat şi cântarea, şi totul va fi de la Domnul şi în Domnul… Şi cei prezenţi vor simţi că Domnul şi Duhul Sfânt sunt acolo.
Pr. Florin MOLDOVAN
