Nimic nu-ntoarce, Doamne, aşa cum a plecat:
– ori mai cu plină poală,
ori mai cu goală vine,
ca ploaia care-ntoarce cu rodul aplecat
sau cu iubirea-nfrântă, din uşile străine.
Nici unul nu se-ntoarce, Iisuse, cum era
nainte de-ntâlnirea cu Tine-n vreo cărare:
– ori i se iartă vina,
ori creşte şi mai grea;
– ori crede spre viaţă,
ori râde spre pierzare.
Nimic nu-ntoarce iarăşi de după Pragul greu
din Veşnica Osândă
sau Veşnica Răsplată –
ci-avem numai credinţa, spre-a fi cu Dumnezeu,
sau numai necredinţa, spre-a nu fi niciodată!
TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
