Aici vom rămânea mereu,
oricât de-nţelenită-i glia,
cu-atât cu cât arăm mai greu,
va fi mai sfântă bucuria.
Aici vom rămânea, crezând
în biruinţa pentru care
ne-au ars strămoşii rând pe rând,
s-o ’nalţe mai strălucitoare.
Aici vom suferi mereu,
în locul unde-avem poruncă,
să-I dăruim lui Dumnezeu
slujirea-n cea mai aspră muncă.
Şi-aicea vom muri-apărând
un adevăr şi-o moştenire
încununate în curând
de-o nesfârşită strălucire.
Aici, căci chiar pe-acest pământ
dorim să se mai nalţe-odată
pentru Hristos un crezământ
şi-o dragoste adevărată.
Ca să-nviem de-aici mereu
prin noi şi noi urmaşi întruna,
arzând în veci lui Dumnezeu,
în miile de jertfe, – una.
Cântări de Sus / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2008
