Am fost aleşi să fim o jertfă de-nviorare pentru voi,
fiind supuşi de Domnul nostru atâtor lungi şi grele munci,
sub Mâna Lui, atâta vreme ne-a curs al lacrimii şuvoi –
azi voi cântaţi cu bucurie, fiindcă noi am plâns atunci.
Prin viscoliri de ierni vrăjmaşe, am fost trimişi în loc oprit
s-aducem focul sfânt s-aprindă al vostru suflet îngheţat,
azi voi cântaţi cu bucurie, vi-e dorul inimii-mplinit,
dar nouă ne e arsă viaţa prin care dorul v-am purtat.
Din jertfa inimilor noastre ce neştiut s-au mistuit,
aţi strâns voi binecuvântarea şi-avântul inimii v-aţi strâns,
ce bine că nu ştiţi voi preţul ce-n locul vostru l-am plătit,
că poate n-aţi cânta nici unul, dac-aţi cunoaşte cât am plâns…
Dar fericirea că pe-ntinsul acestor zări cândva pustii
se leagănă acum belşugul bogat şi greu, şi sănătos
întrece înmiit durerea din anii cruntelor urgii,
sub care-am dezgropat comoara transfigurării prin Hristos.
Cântarea Cântărilor mele / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006
