Călătorim alături de fraţi şi de surori,
dar ce străini ne suntem prea mulţi, adeseori!
Luăm aceeaşi masă, dormim pe-acelaşi pat,
şi totuşi mii de mile – de unii – ne despart!
Nu-i nicăieri lumină decât în ochii cui
s-a-ndrăgostit de Soare şi stă-n Lumina Lui,
cu-n astfel de luceafăr eşti înfrăţit mereu,
prin ochii lui, de-oriunde priveşti spre Dumnezeu.
Mereu vin alte inimi, dar spun de-acelaşi Dor,
mereu vezi alte feţe cu-acelaşi sfânt fior,
la cei născuţi din Duhul te-ai duce iar şi iar
– laşi fraţii cei de sânge şi mergi la cei de har…
Stăm ani şi ani alături de fraţi, de fii, de soţi,
dar dacă nu-s din Duhul – eşti un străin la toţi;
când trupul încetează, – în Veacul netrecut,
vom fi străini de-olaltă cum nici ne-am fi ştiut.
O, fii şi fraţi, şi mame ce-aveţi cu voi un sfânt,
primiţi a lui credinţă, cât sunteţi pe pământ,
căci dacă mântuirea azi nu vreţi s-o căutaţi,
veţi plânge-n veşnicie pierduţi şi-ndepărtaţi!…
TRAIAN DORZ din ”Cântări Noi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
