Meditaţii

ARĂTAREA ŞI ASCUNDEREA (II)

11. Fericit credinciosul care ştie una: Iisus,
şi care rămâne numai la El, oricât şi oricând ar fi întrebat.
Înţelept este acela care are un astfel de răspuns, fiindcă acela, rămânând la Iisus, va fi biruitor.
Cine ştie de acest singur Nume şi rămâne mereu numai la el, acela va scăpa totdeauna cu bine şi cu sufletul curat de oriunde.
Acela nu va rămâne nici de ruşine, nici de pagubă niciodată.

12. Dacă L-ai cunoscut pe Domnul şi vindecătorul tău Iisus Hristos, atunci ţine-te întruna numai de El. Şi apoi să nu mai ştii nimic altceva, niciodată şi nicăieri – mai ales în vremile grele – decât de Iisus.
Dacă vorbeşti cu cineva, vorbeşte cumpătat şi numai despre Iisus.
Iar dacă vei fi luat la întrebări după aceea pentru Numele Domnului Iisus, atunci ţine-te numai de una: IISUS.
Răspunde ce se cuvine despre aceea una şi despre Acela Unul.
Răspunde numai cum se cuvine, cui te-ntreabă
şi răspunde numai cât se cuvine, când eşti întrebat.
Dar ţine-te până la sfârşit numai de aceea una care ai spus-o la început, călăuzit de gândul: „Eu una ştiu.“ Orice ţi-ar face.
Şi fii sigur că atunci Hristos te va izbăvi curat şi biruitor.
Cu cât vei arăta că ştii mai puţin, cu atât mai bine.

13. Nu te băga niciodată în lucrurile străine de Hristos
şi nu te amesteca niciodată în alte discuţii decât despre El.
Nu te opri niciodată unde se vorbeşte despre altceva decât despre Domnul Iisus
şi nu lua parte deloc, cu nici un om şi la nici o acţiune cu scopuri străine de Domnul Iisus Hristos.
Atunci nu vei suferi pentru deşertăciuni.

14. Fereşte-te de căile pe care nu poţi merge cu Dumnezeul tău şi cu fraţii tăi
şi fugi de prietenia cu cei care nu-L iubesc pe Hristos şi pe ai Lui.
Nu dori niciodată să-ţi câştigi preţuirea flecarilor, spunând multe lucruri şi arătându-te prea cunoscător.
Nici bunăvoinţa celor care Îl dispreţuiesc pe Mântuitorul tău.
Ca să nu ajungi în ceata dispreţuitorilor lui Dum¬nezeu.

15. Dacă vrei să-ţi păstrezi cugetul totdeauna curat
şi dacă vrei să fii scutit de multe neplăceri cu urmări adesea nebănuit de rele,
– atunci tu numai una să ştii: HRISTOS,
şi numai voia Lui s-o cauţi.
Şi El te va acoperi cu cinstea Sa în orice vreme.

16. Chiar dacă toţi te vor socoti, pentru Domnul, un neştiutor sau un bigot,
şi chiar dacă ai fi vorbit în chip batjocoritor de către cei mai mulţi pretinşi deştepţi,
şi chiar dacă ai avea de suferit multe necazuri pentru credincioşia ta şi alipirea ta de Iisus,
totuşi tu nu renunţa niciodată la Dumnezeul tău.
Fiindcă numai El va fi totdeauna salvarea ta.

17. Nimic nu-ţi va aduce un atât de mare câştig, o atât de mare putere, o atât de mare mulţumire şi o atât de mare răsplată ca acest bun unic: IISUS. Dacă Îl ai şi dacă Îl păstrezi hotărât în viaţa ta.
Şi numai dacă vei şti să te ţii de El şi cu El. Chiar şi până la moarte.

18. Cine nu umblă în adevăr
şi cine nu se ţine numai de una în timpul lungilor şi repetatelor întrebări,
acela uşor se pierde şi greu se încurcă.
Întrebările repetate tocmai acest scop îl au: ca să te încurce greu şi să te prindă uşor cu cine ştie ce vinovăţie.
Fii atunci treaz şi curajos.

19. Cel credincios şi curat, departe de a se încurca, va face totdeauna prin răspunsurile sale ca să iasă cu atât mai strălucit Adevărul lui Hristos şi nevinovăţia sa.
Va face să apară cu atât mai mare meritul şi cinstea Binefăcătorului său Iisus, cu cât el va fi mai ataşat de Domnul.
Căci rămânând credincios, el va fi tare totdeauna în mărturisirea lui. Şi vorbind cu îndrăzneală sau tăcând cu înţelepciune, va ieşi totdeauna nevinovat de la cercetările oricui.

20. Dacă n-ai săvârşit nici un păcat, atunci n-ai de ce să te temi.
Dacă însă ai păcătuit în vreo măsură, Domnul poate face ca să fii pus la vreo suferinţă, pentru a-ţi ispăşi păcatul tău, în măsura în care eşti vinovat, chiar dacă cei ce te judecă nu ştiu de aceasta şi nu pot da împotriva ta nici o sentinţă legală.
Atunci e mai bine să suferi decât să nu.
Domnul vrea, printr-un rău mai mic, să te scape de răul cel mare care este osânda veşnică.

Binecuvântat să fie Domnul, Izbăvitorul nostru!
Amin.

Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”

Lasă un răspuns