Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Arhiereul cel Mare, Care a străbătut cerurile…

Arhiereul cel Mare, Care a străbătut cerurile…

Arhiereul cel Mare, Care a străbătut cerurile…

– Apostolul de la Evrei, 4, 14-15; 5, 1-6 –

Te-ai fi aşteptat ca o astfel de lectură, ca cea a Apostolului de astăzi (Evrei 4, 14-16; 5, 1-6), să fi marcat duminica trecută, dedicată unui Ierarh, Sfântul Grigorie Palama. O dată în plus, că ne grăbim necitind corect Scripturile. Căci Arhieria Mântuitorului nu este legată de alta, decât de crucea Sa. Într-un fel, Crucea este cea care-L reaşază pe Tron, după ce ni se descoperă ca un Arhiereu care a străbătut cerurile. Minunat realismul rostirii paulinice. Suntem dinaintea unei gândiri ce ne smereşte, căci numai unul ce a cunoscut adâncul de lumină al cugetării de cele sfinte putea să găsească o astfel de icoană în cuvinte pentru a descrie o astfel de realitate, altfel de nedescris.

Accentul Apostolului citit la vreme de postire – deja am ajuns la jumătatea culmilor de praznic ce ne apropie de Învierea Domnului – este acelaşi ca în Duminica trecută: să ţinem cu tărie mărturisirea (Evrei 5, 14). Cel dintâi dintre „articolele” Crezului propus de Sfântul Pavel mărturiei noastre? Cuvintele acestea: „Că nu avem Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci… ispitit întru toate după asemănarea noastră afară de păcat” (Evrei 4, 15). Asemănarea către care suntem chemaţi prin porunca dintâi. Aceea a chipului rodit în asemănare. Nu poate primi împlinire decât în Crucea lui Hristos, pe care El poartă păcatele noastre. Pentru a ne face liberi posibilităţii de asemănare. De aici şi îndemnul lui Pavel: „Să ne apropiem, deci, cu încredere de tronul harului, ca să luăm milă şi să aflăm har, spre ajutor la timp potrivit” (Evrei 4, 16). Cât de minunat reuşeşte să exprime Pavel rodul harului în vieţile noastre şi cât de luminat Biserica preia acest text pentru a ne învăţa că – Apostolul de la Evrei, 4, 14-15; 5, 1-6 – Tronul Harului rămâne Crucea! Căci din ea izvorăsc razele Învierii care desfac întunericul din toate cotloanele lumii în care trăim, pentru a putea desăvârşi lucrarea lui Hristos în noi. Căci „orice Arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu, ca să aducă daruri şi jertfe pentru păcate…” (Evrei 5, 1). Prin aceasta ne înţelepţeşte Crucea asupra Arhieriei celei veşnice a Mântuitorului, căci El, necuprins de slăbiciune fiind, nu doar că ne îndreaptă spre Dumnezeu, ci este Dumnezeu. Nu este pe Cale, ci este Calea. Nu ne cheamă la viaţă, ci este Viaţa. Nu ne dăruieşte adevăruri, ci este Adevărul.

Deşi depăşeşte textul propus lecturii noaste, merită amintit aici şi versetele următoare ale Epistolei: „El, în zilele trupului Său, a adus, cu strigăt şi cu lacrimi, cereri şi rugăciuni către Cel ce putea să-L mântuiască din moarte, şi auzit a fost pentru evlavia Sa, şi deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit şi, deşi desăvârşindu-Se, S-a făcut tuturor celor ce-L ascultă pricină de mântuire veşnică” (Evrei 5, 7-9). Zilele trupului Său. O dată în plus, accentul este pus pe Întruparea Domnului Hristos, miezul de trup al Crucii de pe Golgota. Până astăzi cele mai multe atacuri se aduc nu asupra Învierii, care rămâne o Taină dincolo de orice taină, ci asupra Întrupării. Zeflemitorii şi aroganţii ce batjocoresc pe Domnul atacă mereu şi mereu Întruparea. Pentru că prin Întrupare Domnul este legat de noi cu firul cărnii, fecioriei şi trupului Maicii Sale. Pentru că prin Întrupare ne asumă pe fiecare şi pe toţi laolaltă. E Taina care deschide Crucii orizontul înveşnicirii noastre. Nu din întâmplare scriu poeţii creştini despre Crucea-Stea ori despre Stea-Logostea la Naşterea Mântuitorului. Apropierea cu încredere de tronul harului începe prin asumarea părţii ce suntem din trupul cel tainic al lui Hristos, care este Biserica. Toate mădularele acestui Trup sunt irigate de Sângele Său, care se arvuneşte în Cina cea de Taină şi se varsă în Cina Crucii, Liturghia ce ne deschide raiul. Din acest motiv, în Duminica aceasta vorbim despre un Arhiereu mare, Care străbate cerurile. Căci întrupându-Se Domnul, prin cruce ne aduce cerurile în noi. Pentru aceasta spune Părintele Porfirie, sfântul pomenit de noi şi în săptămâna trecută, că pentru creştini nu e important să se roage să se facă bine, ci să ne facem buni. Asemeni Celui Care străbate cerurile, ca să ni le facă Împărăţie.

Pr. Constantin NECULA

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *