Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Armele unui ostaş din Oastea Domnului

Armele unui ostaş din Oastea Domnului

Armele unui ostaş din Oastea Domnului

ARMELE PE CARE LE FOLOSEŞTE DIAVOLUL ( XIII )

În epistola sa către Efeseni, cap. 6, Apostolul Pavel are o minunată înfăţişare a creştinului luptător contra ispititorului diavol. Iată ce fel de arme recomandă Apostolul Pavel pentru un „bun ostaş al lui Hristos“:

     „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului!… Pentru aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea şi, toate biruindule, să rămâneţi în picioare! Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii! Şi încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii! În toate, luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale Vicleanului! Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu!“ (Efeseni 6, 11-17).

 

     Să cercetăm puţin înţelesul acestor „arme“!

     „Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu…!“, asta înseamnă că uneltirile diavolului nu se pot birui decât cu dar şi  ajutor de Sus, de la Dumnezeu, şi cu întărirea puterilor noastre cele sufleteşti, duhovniceşti. Lupta noastră împotriva vrăjmaşului diavol e o luptă sufletească, duhov-nicească şi această luptă se poate câştiga nu-mai cu arme sufleteşti.

     „Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul!“. Asta înseamnă că un creştin trebuie să fie înarmat, înainte de toate, cu adevărul Evangheliei. Un creştin adevărat trebuie să vadă lumea şi viaţa în lumina adevărului din Evanghelie. Diavolul este „tatăl minciunii“. El pune înaintea noastră lumea şi viaţa într-o înfăţişare mincinoasă. El ne înfăţişează viaţa, ca o viaţă pe care trebuie „să o trăim“ în chefuri, în beţii, în pofte, desfătări lumeşti şi alte fel de fel de „datini“ şi năravuri de suflet pierzătoare. Faţă de această viaţă mincinoasă, Evanghelia pune viaţa cea adevărată, pune viaţa în lumina ei cea adevărată. Pe aceasta trebuie să o trăim.

     Un creştin adevărat trebuie să fie şi un luptător contra minciunii. Lui nu trebuie să-i pese de nimeni. El trebuie să strige după minciună ori în ce chip ar vedea-o şi ori în ce loc s-ar întâlni cu ea.

     „Îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii…!“ Satana este şi un mare duşman al dreptăţii. El a răsturnat aproape cu totul tronul dreptăţii şi în locu-i a pus strâmbătatea, înşelăciunea, mişelia. Un ostaş al Domnului trebuie să fie şi un luptător pentru dreptate. Trebuie să fim între cei care însetoşează după dreptate şi să luptăm pentru izbânda dreptăţii.

     „Încălţaţi picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia păcii!“; asta înseamnă că lupta noastră şi viaţa noastră trebuie să se reazeme pe pă-mântul cel tare şi neclintit al Evangheliei. Cel ce nu se reazemă pe Evanghelie, pe puterea învăţăturilor din Evanghelie, a pierdut pământul de sub picioarele sale, a pierdut lupta contra Ispiti-torului.

     „În toate, luaţi pavăza credinţei!“, asta înseamnă să avem o credinţă vie, înţelegătoare şi lucrătoare. Trebuie să avem o credinţă tare şi neclintită. Trebuie să avem o credinţă care duce la încredere desăvârşită în Dumnezeu, la ascultare întru toate de Dumnezeu şi la o predare a vieţii noastre întru totul lui Dumnezeu. Toate sunt cu putinţă celui ce are o astfel de credinţă.

     „Luaţi şi coiful mântuirii!“… asta înseamnă că privirile noastre trebuie să se ridice sus, spre Golgota, spre Jertfa cea mare a Crucii. Noi trăim şi trebuie să trăim prin darul Jertfei de pe Cruce. Noi trebuie să avem siguranţa (nădejdea) şi încrederea mântuirii noastre prin Jertfa cea Mare şi Sfântă a Mântuitorului. Noi trebuie să avem încrederea şi credinţa nezguduite că „Sângele Lui ne-a spălat – şi ne spală – de orice păcat“ şi „prin Sângele Mielului biruim“ (Apoc. 12, 11) pe Ispititorul şi câştigăm biruinţa.

     „Şi sabia Duhului Sfânt, care este Cuvântul lui Dumnezeu“… asta înseamnă că pentru câştigarea biruinţei se cere şi darul şi harul Duhului Sfânt. Prin Duhul Sfânt ne vin darurile Crucii. Fără darul şi harul Duhului Sfânt nu este nici biruinţă, nici mântuire.

     Sabia Duhului Sfânt este şi Cuvântul lui Dumnezeu din  Sfânta Scriptură, din Biblie, din Evanghelia Mântuitorului. Biblia este o carte plină de putere,  de dar şi har.

     Acestea sunt armele pe care le recomandă Apostolul Pavel pentru un „bun ostaş al lui Hristos“. Cercetându-le cu de-amănuntul aflăm că în ele se cuprind toată taina şi toate învăţăturile mântuirii sufleteşti.

 

Comanda noastră

     – Dar, voi, ce fel de comandă aveţi? – întrebă odată un om, aşa cam în batjocură, pe un  ostaş din  Oastea Domnului.

     – Când am păşit în Oaste – răspunse ostaşul – Domnul ne-a comandat: Atenţie! Drepţi! La stânga-mprejur! (adică, lasă lumea!) şi Înainte, marş!“

     Noi, ostaşii Domnului, avem o singură comandă: „Înainte, marş!“ după care va urma: „Pe loc repaus!“, când vom intra în Ierusalimul cel Ceresc, unde ne aşteaptă cununa Vieţii.

va urma

IOSIF TRIFA – Preot

 

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *