27 mai, Psalmul 61, v. 1
Sunt împrejurări în care primejdia, sau foamea, sau nedreptatea, sau durerea, sau dragostea îl fac pe om să strige… Să strige după salvare, după pâine, după libertate, după uşurare, după alipire, după tot ce doreşte fierbinte — şi nu are. O, cât de dureroase sunt atunci strigătele sufletului lipsit după fiecare din aceste adânci trebuinţe ale lui!… Şi cât de mare bucurie îi cuprinde omului întreaga fiinţă când le dobândeşte!
Dar şi ce durere chinuitoare îl mistuie până la moarte când nu mai ajunge să strângă la inima lui niciodată ceea ce a cerut cu strigăte mari şi a aşteptat, cu nădejde, în fiecare zi, dar, deşi a plătit cu preţ zdrobitor de greu şi de îndelungat, totuşi n-a putut afla aceasta până la moarte.
Nu sunt mai dureroase strigăte ca ale acelora care suferă pe nedrept asuprire, nedreptate, silnicie, pedepse şi moarte… Lacrimile lor amare, şi sângele lor nevinovat, şi dreptul lor nesocotit, şi plata lor jefuită, şi sudoarea lor şi pâinea lor furată, şi jertfa lor strigă mai puternic ca oricare alt glas către Dumnezeu. Strigă, cerând dreptate… Iar dreptatea lor strigă cerând pedeapsă… Strigă, până când vine (Gen. 4, 10; Apoc. 6, 10; Iac. 5, 4; Deut. 24, 15). Dar, dacă nedreptatea făcută unor oameni, şi dacă cererile lor drepte strigă la ceruri, şi sângele, şi lacrimile, şi jertfele lor strigă atât de puternic spre Dumnezeu, încât El le face totdeauna dreptate împotriva asupritorilor lor, împotriva tuturor celor care nesocotesc aceste lucruri cutremurător de grele, cu cât mai puternic trebuie să strige suferinţa Crucii Domnului Iisus Hristos!
Cu cât mai puternic trebuie să fie glasul Sângelui Său, mai nevinovat decât al lui Abel, şi Pătimirile Sale, mai nedrepte decât oricare altele de pe pământ, strigă şi strigă împotriva tuturor celor care L-au batjocorit pe Iisus! (1 Petru 3, 18). Dacă sângele lui Abel striga aşa, cum trebuie să strige Sângele lui Iisus? (Evrei 12, 24). Şi cu cât mai aspră pedeapsă trebuie să-şi ia acela care calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, pângărind Sângele Legământului cu care a fost sfinţit şi batjocorind pe Duhul Harului (Evrei 10, 29). Cine ar putea, oare, socoti ca nedreaptă pentru un astfel de făptaş pedeapsa focului veşnic, acolo unde viermele conştiinţei sale nu moare şi focul usturimii nu se stinge? (Marcu 9, 45-48).
Dragă suflete, te rog ascultă cum strigă şi după tine suferinţele lui Hristos, Sângele Crucii Lui, vărsat şi din pricina păcatelor tale! Ascultă aceste strigăte care vor să te întoarcă la Dumnezeu cu lacrimi de pocăinţă, pentru ca să te împaci cu El, iar Jertfa Crucii Sale să te poată spăla şi pecetlui pentru mântuire (Ioan 3, 16; Fapte 3, 19). Ascultă, dragul meu, acum aceste strigăte şi vino acum cu hotărâre şi cu legământ de pocăinţă şi de ascultare sub Crucea iertătoare şi mântuitoare a Domnului Hristos! Ascultă, cât încă strigătele ei după tine pot fi mântuitoare!…
Ascultă şi vino, strigându-ţi cu pocăinţă şi cu lacrimi smerite şi tu păcatele tale, ca să afli iertarea lor şi ca numele tău să poată fi scris în Cartea Vieţii Mielului (Apoc. 21, 27). Strigă acum cu rugăciune, cu ascultare, cu căinţă, cu dragoste, cu cântare, cu binefaceri, cu mijlociri şi cereri sfinte pentru grăbirea venirii mântuirii de la Dumnezeu pentru toţi oamenii (1 Tim. 2, 1-4). Strigă acum! Căci dacă nu asculţi acum aceste îndemnuri, va veni în curând înfricoşata Zi când şi urechile tale vor auzi ce cumplite vor fi strigătele acestea împotriva ta şi ce grozav lucru va fi să cazi în osânda acelora împotriva căror Sângele cel Sfânt al lui Iisus Hristos nu mai strigă decât după răzbunare şi pedeapsă. Dumnezeu să te ferească de această veşnică vină şi osândă
