„Astăzi S-a născut vouă Mântuitor, Iisus Domnul…”

Cu această ves­te de bucurie soseşte Naşterea Dom­ului. Minunată es­te a­ceastă veste pe care au cântat-o îngerii în noaptea Naşterii! În istoria acestei lumi n-a fost şi nu va fi o altă veste mai minunată decât a­ceasta că Însuşi Fiul lui Dumnezeu S‑a pogorât din cer pe pământ, să-L împace pe om cu Dumnezeu şi să lege iar cerul cu pământul. O, ce veste plină de măreţie şi de fior sufletesc este aceasta, dar n-ajunge nimic şi nu preţuieşte nimic pentru mine şi pentru tine, dragă cititorule, dacă n-am primit şi nu-L primim pe Iisus Mântuitorul cel vestit. „Şi Cuvântul trup S-a făcut (adică Iisus S-a născut) – zice Evanghelia – şi celor ce L-au primit pe Dânsul le-a dat putere să se facă fiii lui Dumnezeu” (Ioan 1, 12). Dar răul tocmai acesta este că „între ai Săi a venit Iisus şi ai Săi nu L-au primit pe El” (Ioan 1, 11).

Evanghelia Naşterii ne spune într-un loc că Iosif şi Maria, săvârşind călătoria, „n-au aflat gaz­dă” în Vifle­em unde să Se nască Fiul lui Dumnezeu. Mântuitorul lumii n-a aflat nici o casă şi nu L-a primit nici o „gaz­dă”. O, creştinilor! Aceas­tă evanghelie se petrece şi azi. Iisus Mântuitorul caută şi azi case sufleteşti unde să Se nască şi unde să intre. Aşa cum se vede în chipul de alături, Iisus bate la uşă, zicând: „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine” (Apoc. 3, 20). Auzi tu şi asculţi tu, cititorule, acest glas?

Între colindele pe care le cântă pruncii pe la uşile creştinilor este şi una care începe aşa:

„Slobozi-ne, gazdă-n casă,
C-afară plouă şi varsă…”

Ascultă bine, dragă cititorule, această colindă, căci în glasul cel de argint al nevinovaţilor copii e şi glasul Copilului Sfânt, Care te roagă să-L slobozi în casa ta. De când tot cântă acest Copil la uşa ta şi tu nu-L auzi? De când tot stă la uşa ta şi tu nu-L slobozi? Acum şi îngerii cântă împreună cu El la uşa sufletului tău – şi tu nici acum nu te-ai trezit din somnul păcatelor? Ca pe vremea Naşterii din Vifleem, Copilul Iisus umblă şi azi, de la casă la casă şi de la „gazdă la gazdă”, întrebând după sălaş. Grăbeşte, frate dragă, grăbeşte şi-I deschide uşa. Deschide-I uşa inimii tale; lasă-L să intre în viaţa ta, în inima ta, în faptele tale, în vorbele tale, în gândurile tale… Lasă-L pe El să Se facă Stăpân, Împărat şi Poruncitor în casa sufletului tău şi începe o nouă viaţă cu acest „Stăpân”. Numai făcând acest lucru, Naşterea lui Hristos îţi va fi de folos şi de mântuire sufletească.

 Darurile magilor

„Dacă magii cei străini au căutat pe Iisus cu daruri scumpe, apoi ce creştin eşti tu, dacă niciodată n-ajuţi pe vreun nevoiaş? Dacă aceia au făcut o cale atât de depărtată, apoi ce creştin eşti tu care nu poţi merge câţiva paşi spre a cerceta un bolnav? Aceia au adus aur, dar tu nu dai nici măcar pâine. Aceia s-au bucurat când au văzut steaua, iar tu vezi pe Însuşi Hristos în persoana săracului şi a golului şi nu te mişti… Multora li se pare prea departe a pune câţiva paşi până la biserică, spre a‑L vedea pe Domnul în peştera cea duhovnicească, dar nu le lipseşte puterea de a merge unde sunt afaceri lumeşti, parade, petrecanii şi jocuri”…

(Sf. Ioan Gură de Aur)

Tâlcuirea evangheliilor duminicilor de peste an / pr. Iosif Trifa, – Sibiu: Oastea Domnului, 2000