Pe lângă marile probleme ale omenirii, ca un uragan puternic apare, în activitatea cerebrală şi în viaţa de zi cu zi a copiilor, intervenţia directă a comportamentului părinţilor.
„Părinţii mănâncă aguridă, iar copiilor li se strepezesc dinţii“. Acest lucru este înfiorător deoarece s-ar părea că acei care au calitatea de părinte nu ştiu de-ajuns ce rol au în această postură.
Vocabularul părinţilor este transmis copiilor. De asemenea şi manifestările bune sau rele ale părinţilor pot modela inima fragedă şi deschisă a copiilor. Când un copil greşeşte, este lovit de părinţi, de fraţii mai mari ori de rude. Este de vină copilul atât de mult, încât să fie astfel educat? În opinia mea personală, cred că nu!
Până la o anumită vârstă copiii simt nevoia să se joace. Ştiu, oare, părinţii, să ofere copiilor un mediu corespunzător şi creştinesc? Nu cumva joaca lor constă în bătaie de joc unii faţă de alţii, în înjurături auzite de la părinţi etc.?
Acest fenomen nu trebuie generalizat pentru că sunt şi părinţi care ştiu insufla în cugetul celor mici Duhul lui Dumnezeu. În concluzie, este bine ca părinţii să conştientizeze acest lucru că nici bătaia, nici vorba rea nu ajută aşa mult pe copii ca mai târziu să facă faţă valurilor vieţii. Mai degrabă cu rugăciuni înaintea Domnului şi cu sfatul cel blând împletit cu un exemplu desăvârşit de trăire se pot educa spre viaţă copiii care ne vor reprezenta în viitor.
Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvântează!
Şerban GEORGIAN cântăreţ bisericesc, Călăraş