De vorbă cu o mamă din America despre renunţarea la televizor
Din rândul nevoilor fundamentale pentru a trăi – cum sunt, de pildă, aerul, apa, mâncarea – televizorul nu face parte. Ba dimpotrivă. Am putea chiar spune că, pentru a trăi, televizorul trebuie dat la o parte. O alegere pe care mulţi au făcut-o în ultimii ani, şi încă nu cunoaştem pe nimeni care să o regrete. În cele ce urmează vă prezentăm mărturia Melaniei Apostoiu, o mamă cu trei copii, emigrată în America, pentru care viaţa a început să capete din nou substanţă din momentul în care a înlocuit cablul TV cu „cablul” rugăciunii…
– Doamnă Melania, cu puţină vreme în urmă ne-aţi scris pe adresa redacţiei câteva rânduri. Ne povesteaţi că, ascultând conferinţele D-lui Virgiliu Gheorghe, aţi luat decizia de a scoate încet, încet, televizorul din viaţa familiei dumneavoastră. Şi asta în America, centrul consumerismului! Spuneţi-ne, vă rugăm, cum aţi luat această hotărâre? Citeşte în continuare »
