Mărturii Meditaţii Traian Dorz

Binecuvântăm pe Dumnezeu cu bucurie şi recunoştinţă pentru amintirile noastre frumoase şi fericite

3. Dacă locurile sfinte te mustră, nu fugi de ele. Ascultă-le mustrarea.
Dacă te vor osândi, nu le urî. Primeşte-le osânda.
Dacă te recheamă, nu le nesocoti. Înţelege-le, ascultă-le şi du-te. Căci numai aşa îţi vei putea redobândi ceea ce ai pierdut plecând.

4. Când vei ajunge singur, vino la locurile tale sfinte – şi ele te vor însoţi, mângâindu-te.
Când vei fi lovit şi părăsit, te vor ajuta să te ridici iarăşi.
Când vei fi întristat, îţi vor însenina sufletul din nou.
Şi totdeauna îţi vor întări credinţa, nădejdea şi dragostea ta dintâi, singurele tale comori adevărate şi fericite.
Fiindcă în ele îţi este păstrată cea mai frumoasă parte din tine. Şi numai când te duci pe acolo ţi-o regăseşti totdeauna, aşa cum era atunci când ai fost fericit.

5. O, ce încărcată este inima noastră de amintiri frumoase sau triste din viaţa plină de lupte şi de bucurii,
de biruinţe şi de înfrângeri,
de cântări şi de lacrimi,
de fraţi şi de vrăjmaşi,
de iubiri şi de lepădări
prin care am trecut…
O, ce încărcată ne este inima noastră de amintiri…

6. Binecuvântăm pe Dumnezeu cu bucurie şi recunoştinţă pentru amintirile noastre frumoase şi fericite,
ne smerim înaintea Lui pentru cele dureroase şi amare,
Îl rugăm să ne păstreze pe cele bune, să le mul-ţească pe cele frumoase, spre veşnica noastră mângâiere
şi să ni le şteargă pe cele dureroase atât din inima noastră, cât şi din Cartea Lui.

7. Nimic trist să nu ne mai umbrească niciodată, căci destulă a fost tristeţea pe care am purtat-o în urma durerilor de pe pământ.
Răsplăteşte-i cu bucurie, Dumnezeule Bun, pe toţi cei prin care ai înfrumuseţat amintirile noastre şi ne-ai fericit viaţa noastră.

Calea bunului urmaş / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2005

Lasă un răspuns