Poezii Traian Dorz

SPRE LUMILE LUMINII

Spre lumile Luminii aripile-am întins,
îndrăgostit de-al Slavei nemărginit Cuprins.

M-am ridicat pe scara nălţimilor de har
spre Taina fără moarte şi fără de hotar.

Pe ce tărâm de soare şi rai am poposit,
de mi-a rămas tot lutul la pragul lui slăvit?

Ce taină mă atrage, de nu pot s-o-nţeleg,
dar nalţă şi sfinţeşte adâncul meu întreg?

Ce soare mă-nfăşoară, de nu pot să-l privesc,
dar şi cântări, şi lacrimi la fel mă copleşesc?

Ce-s valurile care mă ţin şi mă atrag
cu teamă şi iubire, cu tremur şi cu drag?

– M-am avântat… şi-n marea Luminii m-am cuprins,
iar când a’ ei seninuri deasupra-mi s-au întins,

Simţit-am fericirea fiorului nespus
că sunt pe veci un picur din marea Ta, Iisus.

TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Lasă un răspuns