Matei 21, 9
De la om spre Dumnezeu, binecuvântarea este suma tuturor laudelor izvorâte din cea mai înaltă cinstire, evlavie şi închinare. Când mulţimile Îl întâmpinau pe Domnul, binecuvântarea lor s-a înălţat pentru o clipă până la cea mai înaltă stare duhovnicească. Şi aşa s-au înălţat şi sufletele lor. Sunt în viaţa mulţimilor unele clipe unice în care, printr-o cerească lumină, fac câte un salt peste mii de ani. Mulţimile trăiesc atunci momente, şi înţeleg atunci adevăruri, şi realizează atunci minuni pe care abia după veacuri – şi uneori multe – ajung înţelese de urmaşii lor. Un astfel de moment unic până azi în viaţa poporului Israel a fost acela când, adunate în capitala lor, în Ierusalim, noroadele cele care veneau înaintea lui Iisus şi cele care veneau în urma Lui strigau: Osana, Fiul lui David, binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte… Cât de minunat se împlineau atunci cele scrise în proorociri şi în psalmi despre Hristos (Ps. 118, 26)! Şi cât de cutremurător prevesteau cele profeţite de Hristos (Matei 23, 39)!
Cât de adevărat este că poporul presimte marile adevăruri uneori mult mai luminos şi mai grabnic decât conducătorii lui! Dacă atunci conducătorii poporului evreu ar fi înţeles ceea ce poporul a presimţit, cât de minunat ar fi decurs toată istoria lor! De câte suferinţe ar fi fost izbăviţi ei şi urmaşii lor, de două mii de ani… şi cine mai ştie încă până când. Dar ei, care aveau puterea în mâna lor, au înăbuşit cu bani, cu ameninţări şi cu sânge conştiinţa poporului lor, i-au falsificat voinţa şi i-au schilodit sufletul… Astfel i-au nefericit istoria. Cât adevăr în cuvintele unui mare om al poporului nostru, care a spus: „Ţineţi cu poporul, ca să nu vă rătăciţi!…“ Ce binecuvântat este Cel ce venea atunci în Ierusalim! Şi ce binecuvântaţi ar fi toţi dacă L-ar fi primit aşa! El este Acela Care va veni în curând pe norii cerului şi orice ochi Îl va vedea. Şi toţi cei care s-au încrezut în El vor striga din nou şi pe veci:
Fie Numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac! Da, până în veacul vecilor fii binecuvântat Tu, Iisuse, Cel ce ai venit, Cel ce vii şi Cel ce vei veni mereu în Numele Tatălui să mântuieşti mereu, să mântuieşti şi să mântuieşti pe cei care s-au încrezut, se încred şi se vor încrede în Tine până în veacul vecilor. Fii binecuvântat, Iisuse Hristoase, Tu, Care eşti Numele Tatălui! Amin.
1 Comment