Ce vremi cumplite vor veni, ce oameni se vor naște,
că pe Hristos Îl vor urî, nevrând a-L mai cunoaște.
Când li se va vorbi de El, vor spumega de ură
și vor striga, și vor huli cu-nverșunată gură.
Chiar frați pe frați îi vor preda la chinuri și la moarte
și toți ca niște ucigași cu alții-or să se poarte.
Pentru iubirea lui Hristos și pentru-al Lui Sfânt Nume,
ai Săi vor fi batjocoriți și omorâți în lume.
Dar cel ce va răbda tăcut pân’la sfârșit durerea,
acesta fi-va mântuit și va vedea-nvierea.
Căci mântuirea nu se dă la început credinței,
ci se dă numai la sfârșit, în clipa biruinței.
Voi, care veți fi-atunci trimiși să duceți Vestea Bună,
la multe chinuri și dureri cei răi au să vă pună,
dar nu uitați că și Iisus a fost întins pe cruce
privind la El, veți fi-ntăriți și voi să v-o știți duce.
Iisus cel scump ne-a spus că El cu noi e-n încercare
și-o să ne scape ne-apărat pe toți și pe oricare,
iar când necazul cel cumplit va fi să fie-aproape,
El mai nainte va veni, pe toți ai Lui să-i scape.
Voi, toți ai lui Iisus, luptați si-ncredeți-vă tare,
cu-al Lui Cuvânt vă-mbărbătați și dați-I ascultare.
Să nu vă îndoiți deloc în nici o suferință,
a Marelui Biruitor e marea biruință.
de Traian Dorz
