Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Călătoria noastră sub semnul Sfintei Cruci

Călătoria noastră sub semnul Sfintei Cruci

Călătoria noastră sub semnul Sfintei Cruci

Să ne ducem un pic cu gândul la truda israeliţilor prin pustia Egiptului. Vom vedea cârtirile lor pentru mâncare, pentru apă, căldură şi umblătură prin nisipurile acelea, prin care mergeau scufundându-li-se picioarele şi rătăcind fără drum 40 de ani, fiind supăraţi că nici morminte nu-şi puteau săpa prin pustiul acela de nisip. Pierzându-şi credinţa, cârteau împotriva lui Moise şi Aaron, zicând: „Ne-aţi adus aici să ne omorâţi în pustia aceasta. Mai bine era să fi murit în Egipt, că deşi munceam din greu, dar eram lângă oalele cu carne”. Zilnic cârteau şi amărau sufletul lui Moise, care se plângea Domnului zicând: „Nu va fi mult şi poporul acesta mă va omorî cu pietre”, iar Domnul i-a zis: „Nu împotriva voastră cârtesc ei, ci împotriva Mea. Spune-le că vor avea carne destulă, apoi loveşte stânca de la Horeb şi va curge apă şi va bea poporul. Dar după ce au mâncat şi au băut, s-au sculat să joace. Dar când încă erau cu carnea în dinţi s-a aprins mânia Domnului peste ei şi a ucis dintre ei douăzeci şi trei de mii.” Au urmat apoi alte cârtiri ca cel cu viţelul de aur şi alte multe, supărându-L pe Domnul. Le-a trimis apoi şerpi veninoşi prin care au murit mulţi dintre ei. Atunci s-a rugat Moise si a zis: „Doamne, ce voi face cu poporul acesta?” Iar Domnul i-a spus: „Fă-ţi un şarpe de aramă, pune-l sus într-un lemn şi oricine fiind muşcat de şarpe şi va privi spre acest semn se va vindeca”.

Acum să lăsam pe evrei şi să ne uităm la călătoria noastră, spre cananul vieţii noastre şi să nu-i osândim pe ei, ci să ne osândim pe noi că, dacă privim la condiţiile pe care le aveau ei, era greu să nu cârteşti, căci în pustie nu era mâncare, nu era apă până când nici morminte nu îşi puteau săpa în nisipurile şi în munţii aceia prin care mergeau şi nu se mai sfârşeau. Munţii de nisip s-ar fi sfârşit, dar li s-a sfârşit lor încrederea în bunătatea lui Dumnezeu. Însă totuşi cei muşcaţi de şerpi, care priveau la acest chip, se vindecau. Dar erau şi atunci unii care ziceau: Prostii! Cum mă voi vindeca privind la un şarpe mort pe o prăjină? Oare nu tot aşa e şi în zilele noastre? Oare pe câţi oameni nu îi muşcă şerpii patimilor? Şi dacă s-ar uita cu credinţă, s-ar vindeca. Dar necrezând în puterea acestui semn care închipuie Sfânta Cruce şi în puterea Celui care S-a răstignit pe ea, vor pieri ca bieţii evrei din pustie. Desigur, acesta este un lemn şi, necrezând, poţi să spui că nu are putere, dar cel care a despicat marea Roşie în două nu a fost tot un lemn? Şi toiagul cu care Moise a lovit stânca nu a fost tot un lemn (Ieşirea 17, 6)? Şi lemnul care a îndulcit apele de la Mara (Ieşirea 15, 25) nu a fost tot un lemn? Toţi câţi vom cugeta la aceste lucruri să ne cutremurăm; că fără acest lemn nici Mântuitorul nostru nu ne-ar fi adus mântuirea. Dar cine priveşte spre acest lemn cu ochii trupeşti e şi normal să nu mai creadă. Aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel că cel necredincios nu crede în lucruri şi cuvinte duhovniceşti şi nici nu poate, pentru că ele trebuie judecate duhovniceşte.

Să privim cu luare aminte la chipul Domnului Iisus, la felul în care a venit la noi, Copilaş blând, frumos, cuminte şi liniştit, pentru mântuirea noastră. Dar acum să privim cu atenţie cum S-a dus El de la noi, în ce chip batjocoritor S-a dus la Tatăl. Cu picioarele şi mâinile străpunse de cuie, cu fruntea şi tâmplele însângerate, cu coasta spartă de suliţă. Dar sfântul Cuvânt ne spune că aşa va veni, cum L-am văzut ducându-Se la cer. Prin semnul cu care S-a dus la ceruri cu Sfântul Său Trup, cu acela va veni la noi, zicând: „Iată, acestea am primit de la voi, şi vor fi spre mărturia voastră”.

Doamne Iisuse, Scumpul nostru Mântuitor! Pentru cinstita şi sfânta Cruce şi pentru marea Ta îndurare şi milă, şi pentru rugăciunile Preacurate Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Gheorghe USCATU

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!