Când iarăşi plâng, Iisuse, atât de-ndurerat,
fă să-mi cunosc păcatul întreg şi-adevărat,
să-mi simt întreagă vina şi-atât cât e de grea,
să-mi poată fi întreagă şi ispăşirea mea.
Ajută-mă să-mi pot
vedea păcatul tot,
să nu-l ascund, să nu mi-l scad,
ca să n-ajung la iad…
ci să mi-l spun îndurerat,
să-mi poată fi iertat…
Nu mă lăsa, Iisuse, atunci când sunt căzut
să-mi caut îndreptăţirea păcatului făcut,
ci să mă doară, Doamne, amar şi-adânc, şi greu,
să pot să mi-l răscumpăr cândva cu plânsul meu.
Cum mi-am zdrobit iubirea cum alta-n lume nu-i,
fă-n urma ei tot drumul, plângând amar, să-l sui
şi sărutându-i urma rănită de-al meu spin,
s-ajung să simt odată că i s-a-nchis deplin.
Când iarăşi plâng, Iisuse, adânc şi-nsingurat,
adaugă-mi plânsul acesta la preţu-ndurerat,
să-mi ştiu odată vina plătită pe deplin,
ca iar să-mi dea iubirea sărutul ei divin.
TRAIAN DORZ din ”Cântările Căinței”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
