Când pierdut eram, Iisuse, sub osândă şi-n păcat,
în a’ lumii patru laturi cu durere m-ai căutat.
Întrebat-ai trecătorii câţi pe drum i-ai întâlnit
unde-i oaia Ta pierdută, unde-i fiul rătăcit.
Nimeni nu ştia, Tu Singur m-ai căutat prin vânt şi ploi…
Blând Păstor, plângând de mila bietei şi pierdutei oi.
M-ai aflat robit, Iisuse, la duşmanul cel din veac…
Cât ai suferit când, singur m-ai văzut, pierdut, cum zac!
M-ai privit căzut, şi-n mine lumea-ntreagă ai simţit
şi, murind, răscumpărare pentru toţi Te-ai dăruit!
Ţi-ai iertat răstignitorii şi călăii Ţi-ai iertat
şi-nviind, pe toţi, Iisuse, pentru Cer i-ai înfiat…
…Astăzi, când priveşti la fiul ce-a fost cândva rătăcit
îl găseşti supus, Iisuse, jos sub Crucea Ta căit.
TRAIAN DORZ din ”Cântările Dintâi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
