Hristos a înviat!… Căzut-au peceţile de pe mormânt, puterea iadului şi-a morţii, prin moartea Lui, pe veci le-a-nfrânt. Bătut a fost, scuipat în.

Hristos a înviat din morţi,ce bucurie sfântă!şi îngerii din ceruri, toţi,şi lumea-ntreagă cântă! – Veniţi, voi toţi cei vii, cântaţicu morţii din mormânturi,mărire.

De când ispita prima datăcu viclenie m-a-nşelat,zvârlindu-mi inima curatăîn tina primului păcat, De-atunci am coborât întrunape calea morţii tot mai jos,să mă despart.

În această clipă, Doamne, iară-ngenunchind spre Tine,ale noastre mâini se ’nalţă spre ’nălţimile senine. Pentru cei iubiţi ce astăzi trec prin clipe-atât de.

Vei veni, Iisuse, ştim că vei veni, că pe nori, cu slavă, Tu vei răsări. Mare va fi Ziua când ai să cobori.

La toţi mi-am spus durerea, Doamne, la toţi ceream, plângând, un sfat; zadarnic, toţi au râs de mine, Tu Singur, Tu m-ai ascultat!.

Şi cu cât privesc în urmă peste anii ce s-au dus,Tot mai limpede-Ţi văd Faţa şi iubirea Ta, Iisus. Tot mai strălucit şi.

Sfârşit în suferinţi şi-n munci, cu lacrimile-n gene, eram când m-ai găsit atunci, căzut, Samaritene! M-ai ridicat milos din drum, pe-asin m-ai pus.

Tu eşti şi azi, Iisuse, tot călător pe-aici, dar parcă n-ai acuma popor şi ucenici. Prin lume, printre oameni, treci parcă în zadar,.

Am fost copilul rătăcit prin lumea cea pustie, prieteni mulţi eu am găsit, dar nu şi prietenie. Când însă prietenii-au plecat şi-a lor.