Poezie Traian Dorz

Când soarele

Când soarele sãrutã al zilei alb obraz
Te chem cu ochii umezi şi sufletu-n extaz.

De-atâţia ani cu dorul cu cât Te-a aşteptat
n-a cunoscut iubirea odihnã şi-noptat.

N-a cunoscut credinţa înfrângere şi-ngheţ
cântarea şi iubirea i-au fost tot mai de preţ.

N-a cunoscut nãdejdea ispite şi-ndoieli
pierdutã-i şi-amintirea trecutelor greşeli.

Ci numai dor de Tine talaz dupã talaz
când luna blând sãrutã al serii pal obraz…

Traian Dorz, din ”Cântarea Cântãrilor mele”

Lasă un răspuns