Dincolo de fapte, este foarte important duhul care însoțește faptele, pentru cã, altfel, putem sã fim ortodocși, dar sã trãim eretic. Ce înseamnã sã trãiești eretic? Sã faci faptele pe care ar trebui sã le faci, dar sã nu ajungi la niciun rezultat. De fapt, acesta este diagnosticul: când noi facem ceea ce suntem chemați sã facem, ceea ce trebuie sã facem, dar nu ajungem la rezultate, înseamnã cã ceva nu funcționeazã.
Și, pentru cã nu ești pe frecvența potrivitã, nu reușești sã te suprapui întru totul cu ceea ce propovãduiești, nu reușești sã trãiești deplin ceea ce tu vorbești, pentru cã legea, pânã la urmã, trebuie sã te conducã la întâlnirea cu Dumnezeu. Dacã împlinirea legii nu te conduce la întâlnirea cu Dumnezeu înseamnã cã ești sub ton sau deasupra tonului. Asta înseamnã ca mereu și mereu sã încerci sã primești legea, dar Duhul sã nu fie acolo prezent, și atunci se genereazã ceea ce vedem în farisei, acea fascinație amestecatã cu frustrare și nemulțumire cã, de fapt, Hristos era Legea întrupatã; și El Însuși spune, în Evanghelia dupã Ioan, cap. 5, versetul 17: „Nu am venit sã stric legea, ci sã o împlinesc”. Culmea, ei aveau în fața lor pe Hristos, împlinirea Legii pe care ei o propovãduiau, o studiau și se strãduiau sã o punã în practicã. și totuși nu Îl recunoșteau. De ce? Pentru cã e acest duh strãin, duh eretic – cum ar spune Pãrintele Iosif Trifa cã noi suntem ortodocși, dar trãim eretic, ca pãgânii – care nu te lasã sã intri direct pe frecvențã și sã recunoști în Hristos tot ceea ce tu ți-ai dorit vreodatã, mântuirea, sensul vieții, scopul și finalitatea a tot ceea ce existã în aceastã lume.
De aceea, fariseii auzind: „Ieșiți din mijlocul lor și vã osebiți, zice Domnul, și de ce este necurat sã nu vã atingeți și Eu vã voi primi pe voi” (Romani 6, 17), se strãduiau sã nu se atingã de rãu. Și apoi, pentru cã erau șli foarte învãțați, erau disponibili tot timpul la dezbateri, erau apologeți, cum am zice noi astãzi. Când cunoști legea, când cunoști Scriptura, atunci când cineva te provoacã, stai drept și rãspunzi. Nu sunt puține calitãțile pe care le putem scoate în evidențã la farisei. Și totuși greșeala lor era orientarea și duhul care însoțeau fãptuirea. De fapt, aveau nevoie de Hristos și de ceilalți ca de un auditoriu, ca de cineva care sã-i confirme, sã îi admire și care sã observe cât de morali și cât de deosebiți sunt. Altminteri, nu se simțeau împliniți și starea lor moralã nu le aducea niciun fel de mângâiere. Și, în consecinþã, acest duh eretic îi fãcea sã aibã o viațã trãitã în exterior. E mult mai simplu ca viața în exterior sã fie observatã. Cine știe lãuntrul tãu, nu? Ești bun pe dinafarã, dar cine știe cum ești tu pe dinãuntru? S-ar putea cã mulți sau chiar nimeni sã nu intuiascã, o vreme, ce trãiești tu înãuntru, de fapt. Scopul împlinirii legii lui Dumnezeu este întâlnirea cu Hristos. Și sã nu uitãm cã Sfântul Marcu Ascetul spune cã Hristos Însuși Se aflã ascuns în poruncile Lui și, pe mãsurã ce le împlinim, Îl aflãm pe Hristos. Dacã împlinind poruncile nu Îl aflãm pe Hristos, înseamnã cã ceva e eretic, ceva e strãin de duhul ortodox, de duhul bun, în fãptuirea noastrã. Acesta este scopul legii, nu dezvoltarea personalã, nu autocontemplarea, ci întâlnirea cu Hristos.
Avem o fascinație deosebitã pentru scrierile „de nișã”, scrierile de scandal, când vine vorba de cele religioase, diverse romane imaginare care se vând ca bestseller și se citesc ca pâinea caldã. Și când vine vorba de Evanghelie și de scrierile Pãrinților mai vechi sau mai noi, suntem poate la clasa zero. Când vine vorba de zona teologicã, religioasã, parcã noi trebuie sã simplificãm tot timpul lucrurile, pentru cã, de fapt, nu reușim sã depunem un efort cã sã avem o înțelegere superioarã a vieții.
Pr. Vasile AVASILCÃI
