1. Hristos Iisus, Dumnezeul nostru, este Dumnezeul cel fără de început.
Înainte de a fi Timpul, când era numai Veşnicia, El era.
Căci Timpul, adică veacurile, au început o dată cu creaţiunea văzută şi va sfârşi o dată cu ea (Evrei 1, 2).
El este dinainte de Timp şi va rămâne şi după el.
Prin Hristos au fost făcute şi Spiritul, şi Materia, şi Timpul.
Şi toate acestea se ţin prin El.
2. Oricine Îl priveşte pe Hristos numai ca pe un om se înşală şi păcătuieşte, El fiind Dumnezeu şi înainte de a fi om,
şi în timpul întrupării Sale,
şi după ce a părăsit viaţa pământească.
Şi tot aşa greşeşte şi acela care Îl consideră pe Domnul numai Dumnezeu, cu toate că El S-a identificat deplin cu firea omenească, suferind toate durerile, lipsurile şi ispitele ei (Evrei 4, 16).
Numai privind la prezenţa permanentă a acestor două firi în Mântuitorul nostru Iisus Hristos putem înţelege drept Adevărul şi Lucrarea puterii Sale.
3. Fiecare fiinţă şi fiecare lucru, fiecare adevăr şi fiecare realitate Îl au în ele pe Hristos: prezenţa Lui, adeverirea că izvorăsc din El.
Din El ne tragem obârşia cu toţii împreună, cu tot ce avem, spune Scriptura (Fapte 17, 28).
Tot ce este curat, bun, uman, cinstit, frumos şi vred¬nic de primit, în fiecare operă şi în fiecare suflet,
este partea din Hristos, pusă de Dumnezeu acolo.
Nimic n-a fost făcut fără El,
cum nu este un fruct fără sămânţă.
4. El este Acela care ţine Nordul, adică Înţelepciunea care conduce totul de Sus.
El este Sudul, adică Puterea care stăpâneşte până în adâncuri,
El este Dreptatea de la Apus şi până la Răsăritul îndepărtat, care cumpăneşte şi răsplăteşte totul.
El este Iubirea care luminează şi încălzeşte totul de la Răsărit până la Apusul îndepărtat,
formând astfel cele două dimensiuni nesfârşite ale Crucii Sale, în care se îmbrăţişează totul, fiind şi Linia şi Cercul.
Şi linia care desparte
şi cercul care uneşte.
5. Dacă într-un suflet este Hristos, aceasta se vede îndată. După cum uşor se poate vedea când este undeva lumină şi căldură.
Lumina şi căldura sunt semnul prezenţei lui Hristos într-o inimă,
într-o operă,
într-o casă,
într-o predică.
Fiindcă acolo este atunci strălucire şi putere
şi se vede roadă.
Căci roadele sunt dovezile luminii şi ale vieţii.
6. Adorat sau hulit, Hristos continuă să fie problema numărul unu a omenirii şi astăzi.
În faţa tuturor oamenilor şi a tuturor problemelor, Hristos este viu, prezent şi luminos.
Pentru toate problemele omenirii, El este unica so¬luţie fericită.
Nici o problemă nu se poate rezolva bine şi definitiv fără Hristos, după cum nimic nu poate fi lucrat bine şi frumos pe întuneric, fără lumină.
7. În viaţă, Hristos luminează mintea ta şi problemele tale,
bucuria ta şi faţa ta,
ochii tăi şi faptele tale,
cuvintele tale şi suferinţele tale,
căminul tău şi umblarea ta.
În clipa morţii, Hristos va lumina plecarea ta şi drumul tău spre veşnicie, până la locul fericit către care te ai îndreptat încă de pe pământ
prin trăirea şi credinţa vieţii tale în El şi cu El.
8. De acum şi până în veac, oricine Îl arată puternic prin cuvinte şi fapte pe Iisus Hristos ca fiind Mielul Care ridică păcatul lumii
este un om al lui Dumnezeu.
Cât de puţin a fost, în vremea Sa, preţuit şi înţeles Ioan Botezătorul – acest mare sol şi trimis al lui Dumnezeu!
Cât de puţin au fost înţeleşi şi preţuiţi marii trimişi ai lui Dumnezeu în neamul şi în vremea lor până astăzi
de către oamenii cei la care ei duceau solia lor aleasă şi mare!
Aşa a fost totdeauna.
Dar nu va fi aşa pe totdeauna.
9. Vestind adevărul veşnic într-o formă nouă,
potrivit vremii noi pe care o trăiesc oamenii,
trimişii Domnului nu vor fi niciodată nici înţeleşi şi nici primiţi de semenii lor
care trăiesc mereu privind spre trecut.
Oamenilor le place mereu ceea ce este vechi, ceea ce este călduţ, adică ceea ce este comod.
Iar trimişii lui Dumnezeu osândesc chiar asta.
10. Dumnezeu şi oamenii sunt într-un mare proces contrariu.
Acest mare proces se desfăşoară din ce în ce mai crâncen, cu cât se apropie sfârşitul. Inevitabilul sfârşit.
Noi suntem – şi nu putem să nu fim – martori ori pentru Hristos, ori împotriva Lui.
Ori în slujba lui Hristos, ori în slujba mamonei.
Drept spune El că nu este cale de mijloc.
Nu există neutralitate.
Ori eşti pentru Hristos, ori eşti pentru Satana.
Noi să fim de partea lui Dumnezeu!
va urma
Traian Dorz, din “Piatra Scumpã”
