O, gândurile mele nălţate spre Iisus în clipele de taină şi-n stările de Sus, În ceasul morţii mele veniţi spre mine  roi  să.

Slavă Ţie, Turn Puternic de-adăpost şi de scăpare, Cetăţuie nestrăpunsă, Zid slăvit de apărare, Braţ nebiruit ce dărui mântuire pe vecie; din tot.

Cel ce n-a-nvăţat să tacă nu va şti nici să vorbească, cel ce n-a-nvăţat să plângă nu va şti cum să iubească. Cel.

Nu vreau să merg în nici o parte fără Prietenul meu Drag, iubirea Lui mă va desparte de orice cale şi-orice prag. Cuvântul.

Doamne, dintre câte încă ştiu că n-am – şi-Ţi cer cu dor, ruga mea-i cea mai adâncă: dă-mi un suflet iubitor. Dintre câte.

În orice cale, Domnul cu noi are să fie, slăvit să fie Domnul acum şi-n veci, amin, plecarea şi venirea s-avem cu bucurie,.

Noi n-avem aur pământesc, nici moşteniri ce se-nvechesc, – dar mai bogaţi pe lume nu-s: Comoara noastră e Iisus. Noi n-avem scuturi şi.

Din lumea care-acum e-un vis, ne vom trezi odată în Poarta Cerului Deschis şi-a Veşnicului Paradis mai minunat ca tot ce-i scris sau.