ACEL CE PURURI ARE GRIJĂ…
Acel ce pururi are grijă de orişicine-i în necaz îţi numără şi ţie paşii şi lacrimile pe obraz. Să nu-ţi pierzi la necaz.
Acel ce pururi are grijă de orişicine-i în necaz îţi numără şi ţie paşii şi lacrimile pe obraz. Să nu-ţi pierzi la necaz.
Nu noi chemăm, ci Adevărul ce-ţi caută mântuirea ta, pe El Îl calci, de El te lepezi când nu voieşti a asculta. Ascultă,.
Mai trecător e chipul lumii decât un nor uşor în soare, o clipă-l vezi scăldat în raze, iar după-o altă clipă moare. Mai.
Mă voi retrage într-un sat de munte. Vreau linişte să am, singurătate… mi-e inima ca iernile cărunte şi tot mai obosită-n piept îmi.
Cei ce se-ntorc de la Hristos fără-a-I primi iertarea, îi mai aşteaptă, ne-ndoios, doar veşnică pierzarea. Cei ce se-ntorc de la Cuvânt fără-a-i.
Ce dulce-a fost cândva chemarea Cuvântului mântuitor, – Tu l-ai respins cu nepăsarea, şi-acum atâtea răni te dor! Ce dulce-a fost cândva tăcerea.
O, soare care-ţi dai lumina spre toţi atât de minunat, cum ai să-nvinuieşti odată pe-acel ce nu te-a meritat! Tu, suflet fără rugăciune,.
Gadareni suntem, Iisuse, plini de patimi şi nevoi, suntem inimi nesupuse, Te-am gonit, dar, o, Iisuse, nu Te duce de la noi! Plini.
E mult de când e noapte şi lumea-i bântuită de mii de duhuri rele cu ucigaş tumult, ni-e dor de Dimineaţa de-odihnă fericită,.
Sunt tot mai singur azi ca ieri şi n-am odihnă nicăieri, mereu cu plâns obrajii-mi ud şi-s obosit de tot ce-aud. Ajută-mă, ajută-mă,.