O cuvântare a preotului Vasile Ouatu
„În zilele din urmă, vor fi vremuri grele. Oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea“ (II Tim. 3, 1-5).
Dragii mei fraţi, ostaşi ai lui Hristos!
Aceste cuvinte zugrăvesc situaţia vremurilor pe care noi le trăim astăzi. Oamenii au părăsit pe Dumnezeu şi nu mai aleargă după viaţă curată şi sfântă. Astăzi, „taina fărădelegii a şi început să lucreze în lume“ (II Tes. 2, 7).
Astăzi, credinţa a slăbit şi s-a împuţinat. Cei mai mulţi oameni aleargă pe căile pierzării, subjugaţi de patimile stricăcioase ale vremii. Creştinii s-au lenevit şi au adormit legănaţi de somnul dulce al păcatului. Ei zac sub jugul apăsător al diavolului. Unde se mai vede iubirea de aproapele şi iubirea cea caldă către Dumnezeu? Nu mai este, s-a răcit demult. Fiecare lucru şi fiecare pagină de ziar mărturisesc că fărădelegile s-au înmulţit. Satana a cucerit multe inimi şi multe conştiinţe (II Cor. 4, 4).
În multe părţi, bisericile sunt pustii, clopotele plâng, chemând zadarnic pe creştinii biruiţi de patimi; Evanghelia nu-şi găseşte răsunet în inimile oamenilor, căci nu este cunoscută după adevăr. Împărăţia întunericului cucereşte zi de zi miile de suflete. Ea a copleşit împărăţia luminii; Iisus, Scumpul nostru Mântuitor, şi astăzi plânge soarta multor suflete. El ştie preţul unui suflet înaintea lui Dumnezeu. De aceea, privind pe Satana slobozit la atac, Iisus pleacă îndurerat. Şi atunci, iubiţii mei fraţi ostaşi, dacă astăzi trăim aceste vremuri biblice, care om sincer în conştiinţa lui, care om iubitor de Biserică, de Dumnezeu şi de adevăr, se mai poate-ndoi o clipă de necesitatea şi importanţa unei puternice mişcări de întoarcere la Dumnezeu? A unei mişcări care să regenereze şi să înnoiască din temelii viaţa creştinilor? A unei mişcări de ofensivă împotriva răului şi a tuturor răutăţilor? Ei, bine, dragii mei, aceasta este Oastea Domnului.
Oastea Domnului este o armată spirituală alcătuită din voluntari, luptători devotaţi, convinşi şi statornici. Noi, prin Oaste, am declarat pe faţă război diavolului şi tuturor stricăciunilor din lume. Ostaşul îşi cunoaşte rolul de creştin luptător pe frontul lui Iisus. Oastea cheamă cu tărie la lupta mântuirii pe orice suflet dornic de viaţa cea nouă. Ea s-a pus din nou sub steagul şi comanda lui Iisus, Regele Ceresc. Ea duce lupta crâncenă împotriva întunericului şi răutăţilor, contra păcatelor şi stricăciunilor sufleteşti. Din faţa Altarului Sfânt şi sub aripile binecuvântate ale Sfintei noastre Biserici, Oastea Domnului luptă pentru împărăţia lui Dumnezeu şi drepturile Domnului în lume. Oastea pune sufletele sub scutul lui Iisus, al nostru Salvator. În mijlocul stricăciunilor de azi, Oastea Domnului este o mare binecuvântare. Ea opreşte valul putreziciunii, ea trezeşte sufletele şi le aduce iarăşi în albia ortodoxiei Sfinţilor Părinţi. Oastea Domnului cheamă la război sufletesc pe toţi cei care vor să trăiască în veci cu Domnul. Oastea Domnului este activă în sânul Bisericii. Oastea Domnului coboară în suflete adevărul lui Dumnezeu, mărturisit de Biserica noastră. Ea vrea curmarea răului din rădăcină. Preţuieşte mult adâncimea vieţii în Evanghelia lui Hristos, ca dintr-acestea să răsară omul cel nou, renăscut spiritualiceşte. Stăruie şi accentuează pe dospirea vieţii cu aluatul Evangheliei. Ea este adevărata viaţă în Hristos. Călăuzeşte orice suflet la izvorul puterii şi al îndreptării, la Iisus Mântuitorul. Prin lupta de zi cu zi, spre bucuria preţiosului şi dragului nostru Părinte şi frate Iosif, cum şi spre slava Domnului, Oastea Domnului înaintează în plin, căci Domnul e cu noi.
Dragii mei fraţi ostaşi!
Voi toţi care v-aţi strâns în Oastea lui Iisus, voi toţi care astăzi aţi plecat genunchii înaintea Scumpului Mântuitor şi v-aţi înrolat în armata mântuirii, bucuraţi-vă şi slăviţi neîncetat pe Domnul, pentru marea cinste de a fi în slujba ce duce la viaţă! Slăviţi pe Domnul neîncetat pentru acest dar! Voi aţi câştigat tot ce poate fi mai scump. Cu ochii ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Iisus (Evrei 12, 2), luptaţi neîncetat fără a cunoaşte oboseala, îmbrăcaţi în armătura lui Dumnezeu.
Că vor fi batjocoritori, calomniatori şi martori mincinoşi – nu vă temeţi de aceasta. Ele sunt scrise în Cartea Sfântă. Va veni vremea când oamenii nu vor putea suferi învăţătura sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite (II Tim 4, 3-4). Vor fi batjocoritori care vor trăi după poftele lor nelegiuite, oamenii supuşi poftelor firii… care n-au Duhul (Iuda 18-19; II Petru 3, 3). Cunoscând toate acestea, în răbdare şi iubire, luptaţi ca adevăraţi ostaşi ai lui Iisus (II Tim. 2, 3). Uniţi în duh şi în simţire, aduceţi-vă aminte şi de cel ce ne-a chemat la această luptă sfântă, de Părintele şi fratele Iosif, care a jertfit totul spre a fi noi tari în Iisus Mântuitorul. Rugaţi pe Domnul Slavei ca El să ni-l aducă iar în lupta mântuirii.
Oastea are nevoie de astfel de comandant viteaz şi neînfricat. Şi voi, dragii mei, care încă nu sunteţi ostaşi, dar care iubiţi pe Domnul şi sufletele voastre, apropiaţi-vă cu îndrăzneală, ieşiţi din moleşeală, înrolaţi-vă în luptă, căci fără luptă nu este cunună. Iisus şi sfinţii Lui, toţi ucenicii au luptat şi-au primit cununa fericirii. Haide, frate, hai la luptă, căci din luptă vine biruinţa. Iisus prin luptă a biruit răul şi ne-a dat nouă moştenirea fericirii.
La luptă, fraţi, că Domnul e cu noi! Amin.
va urma
din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 1
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 1998
