Ţinem să spunem îndată că Oastea Domnului nu este o înşirare de reguli şi regulamente lungi, despre tot ce trebuie să facă şi ce să nu facă cei care au intrat şi cei ce vor să intre în Oaste. În deosebire de acestea, noi punem apăsul pe adâncirea vieţii sufleteşti, în Evanghelie, în Jertfa Crucii; pe întărirea şi creşterea neîncetată în darul lui Dumnezeu, pe dospirea vieţii cu aluatul Evangheliei, pe o arătură mai adâncă în pămân-tul inimii noastre. Fără de acestea, toate regulamentele şi poruncile sunt „sarcini grele de purtat“ (Luca 11, 46); sunt numai „spălarea pe din afară a blidelor“ (Luca 11, 39); sunt „litera care omoară“, pentru că lipseşte din ea „duhul care face viu“ şi dă omului dar şi putere să iasă din păcate (II Cor. 3, 6).
Cea mai slabă predică e aceea care întruna tot spune: „Fă ceea şi ceea şi nu fă ceea şi ceea!“… Cei mai mulţi oameni cunosc răul, dar n-au putere să facă binele. De această putere au lipsă.
Vom da şi noi anumite reguli şi cerinţe, dar ne vom sili ca aceste cerinţe să fie însoţite şi de duhul care să le dea putere. Vom da pe scurt numai principalele cerinţe şi reguli ce se cer de la cei care au intrat şi de la cei care vor să intre în Oastea Domnului.
va urma
IOSIF TRIFA – Preot
