4 martie – Psalmul 31, vers 15
Nici o întâmplare din lumea întreagă nu este întâmplătoare. Nimic din ceea ce se petrece pe faţa pământului nu cade la nimereală, dezordonat şi întâmplător. Ci toate câte se întâmplă sunt într-o strânsă legătură unele cu altele şi au o tainică rânduială în înlănţuirea lor. Oamenii spun: «Aşa ne-a fost soarta!» sau: «Aşa-i destinul!»… «Aşa a fost să fie!» «Aşa s-a întâmplat!»…, — dar nu merg cu gândul un pas mai departe şi mai adânc, să înţeleagă că soarta este supusă lui Dumnezeu…, că destinul şi întâmplarea nu fac decât să asculte de voia lui Dumnezeu, să execute sentinţele dreptăţii lui Dumnezeu. Soarta fiecărui om şi a tuturor oamenilor…, soarta planurilor noastre şi a lucrării noastre, a izbânzilor sau a înfrângerii, este numai un instrument în mâna voii lui Dumnezeu. Această voie îndrumă soarta noastră, ca urmare a gândurilor, a faptelor, a purtării noastre faţă de orânduirile şi voia Lui… sau a grijii Lui de mântuirea noastră… sau în vederea unui plan al Său în împlinirea căruia S-a îndurat să ne folosească şi pe noi, ca unelte ale iubirii Sale sau ale Dreptăţii Lui. Dragă suflete zbuciumat şi slab, care tremuri sub îngrijorări şi temeri cu privire la soarta ta, ridică-ţi inima şi gândurile spre Dumnezeu ori de câte ori Viitorul îţi stă înainte ameninţător şi tulbure! Linişteşte-te în credinţă şi-n ascultare faţă de Dumnezeu, aşezând toate temerile tale la picioarele Lui. Şi fii sigur că nu ţi se va întâmpla nimic rău sau spre rău, dacă tu te vei împăca cu Dumnezeu prin pocăinţă sinceră şi dacă trăieşti în pace cu El prin ascultare, încredinţându-ţi soarta în mâna Lui.
De sub aripile Crucii lui Hristos poţi privi în linişte totul, fiindcă nimic nu te mai poate vătăma acolo. Din adăpostul ocrotirii Domnului Iisus Hristos poţi privi liniştit şi la soarta ta şi la vrăjmaşii tăi. Căci nimic nu-ţi poate face nici un rău (Psalm 91). Nici furtunile, nici lupii, nici apele, nici focul (Isaia 43, 1-2; Ps. 91, 4-7). Atunci soarta ta nu va fi în mâinile oamenilor, nici în propriile tale mâini slabe, neştiutoare şi nesigure, ci va fi în mâinile lui Dumnezeu. Chiar soarta acelora care cred că tu eşti în mâna lor şi aceasta este în mâna Lui. Deci nu trebuie să te temi de nimic, dacă ai pace cu Dumnezeu! (Ps. 37, 5).
Soarta Lucrării lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale este de asemenea în mâna Lui. El Însuşi va avea grijă de viitorul ei, de slujitorii ei, de libertatea ei, de tineretul şi de mamele ei, de sufletele de jertfă şi rugăciune din ea. Va avea grijă să înlocuiască pe cei pierduţi sau căzuţi sau plecaţi… Va avea grijă de duşmanii şi asupritorii ei, ca şi de cei care îi fac bine. De aceea noi nu trebuie să ne temem, ci să încredinţăm numai cu rugăciune, cu lacrimi, cu putere şi cu stăruinţă toate acestea în mâna lui Dumnezeu. Şi să fim încrezători cu privire la toată desfăşurarea viitoare a tuturor lucrurilor privitoare la ea. Dacă vom face aşa, atunci nu ne va mai îngrijora nimic, nu ne va mai surprinde nimic, nu ne va păgubi şi nu ne va mai zdrobi nimic, ci din toate vom avea numai un câştig fericit (Filip. 1, 21-26).
