Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Ce am Învãțat?…

Ce am Învãțat?…

Ce am Învãțat?…

Mi-am reamintit că, pe Pământ, au fost plăgi. Cred că a fost Potopul. Cred că au fost plăgile din Egipt, pe care Dumnezeu le-a „gândit pedagogic”, pentru demersul Său de a elibera un popor. De asemenea, cred în tot ceea ce a însemnat Sodoma şi Gomora ca şi foc din cer. Şi cred şi mărturisesc că vor mai fi asupra noastră încercări, vor fi plăgi pe care se cuvine să le primim ca din partea lui Dumnezeu.

Ce am învăţat?

Am învăţat că trebuie să fiu pregătit pentru a mă prezenta în faţa Domnului şi, dacă se pune problema, şi în faţa omului.

Cine ar fi cutezat să afirme cu certitudine, pe 1 Ianuarie 2020, actualitatea versetului 32 din capitolul 25, din Cartea Proorocului Ieremia, în care ne înştiinţează: „Aşa zice Domnul Savaot: Iată nenorocirea se întinde de la neam la neam şi volbură / vijelie mare se ridică de la marginile pământului”…

Am învăţat că se cuvine să ne preţuim mai mult şi că tot ce este să se împlinească nu va trece o iotă sau o cirtă fără să nu se facă voia lui Dumnezeu. În această perioadă, aşteptând şi acceptând ca Dumnezeu să ne cerceteze, mi-am dat seama că, de fapt, nu El este „organizatorul”, ci că El nu a îngăduit mai mult decât ceea ce au intenţionat cei care au orchestrat acest „experiment mondial”. Poate pentru credinţa pruncilor de la sânul mamelor lor şi a pustnicilor din crăpăturile pământului, Dumnezeu nu a îngăduit mai mult decât atât.

Şi am învăţat că sunt în trecere pe lumea aceasta. Ştiam eu! Chiar aveam în vedere de mult să-mi fac un loc de veci, ca să arăt că fiecare trebuie să-şi vadă apusul lui…

Am învăţat că Hristos şi în această perioadă în care nu s-a avut acces – cel puţin pe linia aceasta a Bisericii Ortodoxe – acces direct la Sfânta Slujbă, acces direct la Sfântul Potir, El a fost prezent şi a oftat, iar Maica Domnului a lăcrimat, pentru faptul că noi nu am putut să fim în Casa lui Dumnezeu.

Dar dorul acesta iată că s-a identificat şi în mulţi care nu prioritizau această prezenţă, această binecuvântare a Bisericii, a slujbei, au început să fie vocali, parcă mai mult decât ne-am fi aşteptat, privitor la dorinţa de a fi în şi cu Dumnezeu. Mi-am dat seama că avem multe forţe latente, că avem un potenţial energetic, informaţional ascuns în noi şi că suntem foarte puternici, însă putem fi şi foarte slabi dacă ne pierdem în ceea ce înseamnă a viziona, audia şi a lăsa să intre în mentalul nostru informaţii care pot să capete o putere, un aplomb de a ne porunci şi a ne induce „un ceva”, în nici un caz pacea, ci frica. Din momentul când bombardamentul acesta informaţional a devenit „la ordinea zilei”, am zis: DA! E momentul să tăiem căile acestea de „încunoştinţare”.

Am învăţat că mai am foarte multe de învăţat. Şi am învăţat că trebuie să îmi fac temele şi oricând să am rucsacul pregătit pentru „aplicaţie”, aplicaţie însemnând să ai Sfânta Scriptură, să ai Psaltirea şi tot acolo şi nădejdea în mila lui Dumnezeu. Pentru că numai prin acestea putem să ştim totdeauna în ce măsură suntem în direct cu Trinitatea, pentru a nu rămâne consumatori de informaţii care pot întreţine teama, pot crea frici, şi de aici psihopatizare şi panicare globală.

Am învăţat că timpul dat omului pe pământ, indiferent dacă bate sau nu la uşă Apocalipsa, este pentru dobândirea şi creşterea lui în Duhul Sfânt.

Am învăţat că peste toate acestea este Dumnezeu, Cel care ne iubeşte, Cel care ne-a creat, Cel care ne vrea în Împărăţia Sa şi Cel care pe mine m-a legat foarte frumos pe lumea aceasta de o lucrare dumnezeiască aşa cum este Lucrarea Oastei Domnului din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, în care cântarea, Cuvântul Sfânt, frăţietatea, comunicarea şi comuniunea acestora, chiar şi în forma on-line, te pot introduce, te pot include într-o veritabilă relaţie cu Biserica şi cu comunitatea.

Şi atunci când vezi cum se roagă fraţii, cum plâng, cum ţin ridicat la Cer steagul mărturisitor, ca şi sfinţii înaintaşi, înseamnă că suntem pe drumul cel bun.

Am învăţat că, într-adevăr, toate sunt spre încercarea omului şi întărirea credinţei noastre!

Părintele Constantin ONU

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!