Ceea ce spune Biblia despre potop este un lucru deplin adeverit şi din partea istoriei. În istoria tuturor popoarelor din lume s-a păstrat tradiţia şi amintirea unui potop care a înecat pământul. Se află în istoria haldeilor, perşilor, egiptenilor şi chinezilor. Tradiţia potopului s-a păstrat până şi în America.
Geologia, ştiinţa care se ocupă cu cercetarea straturilor de pământ, adevereşte şi ea acest lucru. Geologia vorbeşte despre o lume „antidiluvi-ană“ (de dinainte de potop); o lume cu plante şi animale ce s-au stins. Istoria spune că potopul a fost cam prin anii 1600-1700 după facerea lumii. Unii spun că potopul a fost în anul 1656 după facerea lumii. În anul 1656, noiembrie 17 a intrat Noe în corabie.
Învăţaţii mai spun că pe timpul potopului a fost o lume întreagă de oameni. Stricăciunea sufletească de care vorbeşte Biblia încă e adeverită prin faptul că neamul cainiţilor a apucat cu măiestriile, a clădit oraşe, s-a îmbogăţit, iar unde este bogăţie acolo e şi stricăciune. Oamenii dinaintea potopului ajunseseră la o cultură şi bunăstare foarte înaintate. Însăşi decăderea lor era un semn de bogăţie şi înaintare. Clădirea corăbiei lui Noe încă este o dovadă despre cât de înaintat era meşteşugul acelor vremuri.
Potopul s-a petrecut în Asia şi e adeverit şi de faptul că Asia e leagănul tuturor animalelor. Acolo li s-a conservat seminţia.
Şi, iată aşa, chiar şi istoria şi ştiinţa omenească întăresc, cuvânt cu cuvânt, tot ceea ce spune Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.[1]
[1]Cartea lui Werner Keller, Şi totuşi Biblia are dreptate, aduce dovezi ce pot completa cunoştinţele noastre despre acest eveniment major intervenit în existenţa omenirii. Nu e o legendă!
Preot Iosif Trifa, din ”Corabia lui Noe”
– Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 1998
