Ce vrem să iubim, măşti sau oameni reali?

Să îndrăznim să fim noi înşine, să fim vulnerabili…să ne arătăm sensibilitatea…Asta ne va smeri, şi ne va ajuta ca sinele să devină dominat de Sinele lui Hristos!

Întruna din duminici a venit la adunare o femeie, am mai întâlnit-o uneori pe stradă, este bolnavă şi tăieşte din milia semenilor. Ambele picioare îi sunt cuprinse de o bloală pe care nu o pot descrie. A stat liniştită pe bancuța ei, a cântat alături de surori, nimeni nu a întors capul, nimeni nu s-a simţit deranjat de prezenţa ei. Avea nevoie de bani… dar când s-a terminat adunarea, a fost prima care a pus un leu în cutia milei… au plecat pe rând cei prezenţi dar, în cutia milei… era doar un leu…. Am alergat după ea şi i-am mulţumit…. restul ştie doar Dumnezeu.

Mulţi dintre noi suntem vinovaţi de a fi folosit o astfel de mască pentru a pune în faţa noastră dor nevoile noastre….
Aş vrea pentru o clipă să închidem ochii şi să ne imaginăm că avem în faţa noastră o mamă din vestul Africii care trebuie să decidă pe care dintre cei trei copiii ai săi să îl lase să moară din lipsă de hrană, sau că privim la cei peste 150.000 de oameni care dorm pe străzile Calcuttei în fiecare noapte pentru că nu au locuinţă – nici măcar o cocioabă amărâtă… căutaţi să-i însoţiţi cu privirea pe milioanele de oameni din America de Sud, care mănâncă din tomberoanele de gunoi şi beau apă murdară, fără nici o speranţă de a primi ajutor, sau sărăcia şi subnutriţia de nedescris care există chiar în mahalalele din marile oraşe…. poate că am mers prea departe… dute în centrul oraşului tău, astfel de oameni găseşti şi acolo…

Iertaţi-mă, poate în dimineaţa aceasta de joi nu văd lucrurile cum trebuie…însă de un lucru sunt sigur. Când accepţi să porţi o mască, este atât de uşor să excludem toate cele relatate mai sus din vieţile noastre şi să fim orbi faţă de ele….

Sorin