„Petru (…) a ieşit afară şi a plâns cu amar” (Mt 26, 75)
E ceasul când toţi se leapădă
Fie în vorbe, fie în fapte.
Credinţa din inimi scapătă…
Noapte şi frig… în plină zi – noapte!
Ce sumbru hăuie beznele!
Cântă cocoşii trădările mari.
Azi slugile veacului lesne le
Frâng credinţa celor, cândva, tari.
Dar unde ţi-e, Petre, sabia?
Unde-i, Ioane, iubirea fierbinte?
Mai slabi, mai fricoşi decât vrabia
Fapta noastră credinţa o minte.
Noi… jignitu-Ţi-am Patimile!
Teama de jertfă ne-a frând biruinţa.
Atât ne-au rămas: lacrimile;
Căinţa, căinţa, căinţa!
Gheorghe Precupescu
(Gherla, 1959)
(din Iisus Biruitorul nr. 4/1994)
