Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home CEI DOI PIERDUŢI ŞI AFLAŢI: OAIA ŞI FIUL

CEI DOI PIERDUŢI ŞI AFLAŢI: OAIA ŞI FIUL

CEI DOI PIERDUŢI ŞI AFLAŢI: OAIA ŞI FIUL

Cea mai potrivită Evanghelie de Anul Nou pun înaintea cititorilor acestei gazete pilda Mântuitorului despre cei doi pierduţi şi aflaţi: oaia şi fiul. Sunt aceste pilde cele mai fru­moase chemări pentru mântuirea păcătoşilor şi astfel de chemări trebuie să răsune în pragul Anului Nou. Pilda cu oaia cea rătăcită şi cu fiul cel pierdut cred că o cunoaşte tot creştinul. Citiţi le pe larg la Luca capitolul 15. Între cei doi pierduţi este o deosebire. Oaia s-a pierdut de turmă, s-a agăţat în nişte spini şi nu s-a mai putut mişca de acolo până ce păstorul, lăsându-şi cele 99 de oi, a plecat după ea şi, aflând-o, a scos-o din spini şi a dus-o pe umerii săi la turmă, bucurându-se de aflarea ei. Celălalt rătăcit, fiul, s-a sculat el însuşi şi s-a întors înapoi la casa tatălui său. Şi totuşi, între cei doi rătăciţi este şi o mare asemănare. Amândoi au rătăcit, amândoi au simţit pe urmă calea pieirii pe care apucaseră şi amândoi au fost pe urmă aflaţi cu bucurie mare.

O, ce înţeles adânc este în pilda celor doi rătăciţi! Începutul pieirii sufleteşti îl fac oamenii şi azi tot aşa: părăsesc turma lui Hristos, părăsesc „casa Tatălui ceresc” şi aleargă înainte pe calea pieirii. Din această cale a pieirii, păcătosul se opreşte atunci şi mântuirea lui începe atunci când simte calea pieirii pe care a apucat, când simte spinii fărădelegilor în care s-a agăţat, când îşi dă seamă de starea lui cea sufletească. Ce prilej mai potrivit pentru acest lucru ar fi, decât Anul Nou? În pragul Anului Nou, tot creştinul ar trebui să-şi facă socoata cu starea lui cea su­fletească, dar în loc de această socoată tot omul ţine să se îmbete de Anul Nou şi să treacă beat pra­gul anului nou. Eu socot că diavolul a scornit această datină ca să tulbure mintea şi judecata omului în ziua de Anul Nou, să nu-şi poată da seamă omul cum stă cu aface­rile sale sufleteşti.

Dragă cititorule! Tu poate eşti o oaie rătăcită şi agăţată prin spinii fărădelegilor. Însă oricât de rătăcit vei fi tu, află că Păstorul cel bun – Iisus Mântuitorul – te caută să te aducă iarăşi în turma Lui. O chemare dulce prin munţi şi văi se aude. E glasul Lui. E glasul Păstorului care te caută pe tine şi te strigă pe tine, suflet ră­tăcit în pădurea păcatelor. De când tot strigă după tine şi tu n-auzi? Lupii urlă în apropiere şi tu nu te înfiorezi?

Un singur lucru se cere de la tine. Să-ţi dai seama că ai căzut într-o prăpastie din care singur nu mai poţi ieşi, [că] te-ai agăţat între spini de ispite şi patimi din care singur nu mai poţi scăpa, [că] te-ai rătăcit printr-o pădure de păcate din care singur nu mai poţi ieşi; să-ţi dai seamă că eşti pierdut şi să începi a striga cu groază, ca să te audă Păstorul. Strigă! Atât se cere de la tine. Strigă din adâncul sufletului tău: „Scapă-mă, Doamne, mântuieşte-mă, Doamne, că mă pră­pădesc! Dragă cititorule! Când citeşti aceste rânduri poate eşti undeva departe în calea rătăcirii şi a pieirii. Opreşte-te, frate dragă, opreşte-te îndată din calea morţii, ca fiul cel pierdut din Evanghelie, şi te întoarce la Dumnezeu. Pleacă şi te întoarce la Dumnezeu aşa cum eşti, cu haina sufletului ruptă şi zdrenţuită pe păcate.

Vino acasă, suflet rătăcit, vino acasă din grozava pustiire în care rătăceşti! Vino acasă, căci ai stat destul slugă la diavolul şi ai pe­trecut împreună cu porcii lui, adică cu dobitoceştile patimi şi plăceri păcătoase.

Vino, dragă suflet rătăcit şi, căzând înaintea Tatălui ceresc, zi şi tu: „Tată şi Doamne, greşit-am la cer şi înaintea Ta… mulţi am trăit fără Tine… averea ce mi-ai dat o am risipit-o… vin acasă flămând, prăpădit şi zdrenţos… primeşte-mă, Doamne, iartă-mă, Doamne”…

Cu această pregătire şi în­toarcere sufletească să intrăm în anul cel nou, pentru că numai o astfel de întoarcere la Domnul ne poate aduce an nou şi fericit.

«Lumina Satelor». nr. 1 / 1925 (apărută în 29 dec. 1924), p. 1

Părintele Iosif Trifa la zile de sărbătoare
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *