Oastea Domnului

Cele mai fericite şi mai folositoare lacrimi

16. Dacă sunt mai slabi fraţii noştri, să i ajutăm.
Dacă sunt mai înapoiaţi, să i sprijinim.
Dacă sunt mai fricoşi, să i îmbărbătăm.
Dar să nu ne depărtăm niciodată de fraţi aşa încât să i pierdem din vederea şi din atenţia noastră.
Poate că ei sunt mai cumpătaţi – şi ne vor ajuta să nu ne pripim.
Căci numai atunci când suntem împreună cu ei
şi numai când rămânem plângând cu durere
ne vom împărtăşi de revelaţia aflării lui Hristos.

17. Cele mai multe credinţe au pornit de la cei care au rupt o cu unitatea şi cu părtăşia frăţească,
luând o prea înainte sau mai într o parte de fraţi.
Şi, considerându se mai presus decât ceilalţi cu care au pornit deodată după Hristos, s au prăbuşit.

18. O, trupeşte, oamenii se pot deplasa acum lumi depărtate de pământ, cât mai departe în Cosmos…
Fac eforturi nebănuite
şi plătesc jertfe nemăsurate
pentru a şi afla locul şi pacea.
Dar la capătul tuturor acestor zbateri,
la capătul tuturor acestor depărtări până la care vor fi ajuns,
omul şi omenirea vor afla că tot pământul este locul rânduit de Dumnezeu pentru om, pentru omenire.
Că nicăieri, decât aici pe pământ, nu mai există condiţii prielnice de viaţă pentru om.
Şi că aici pe pământ trebuie ori să trăiască el cu fraţii săi şi cu Dumnezeul său,
ori să moară fără El şi fără ei.

19. Sufleteşte este tot aşa: oricât s ar abate şi s ar depărta, omul nu şi poate afla fericirea şi pacea decât când ajunge să se aplece şi să plângă pentru Hristos,
lângă fraţii lui şi în familia sa unde s a născut.

20. Starea cu lacrimi, cu meditaţii şi cu rugăciuni, dorind mai presus de orice lucru din lume să L afli pe Iisus,
este locul şi clipa cea mai scumpă din viaţa unui suflet.
Lacrimile vărsate din durerea pierderii lui Dumnezeu şi pentru dorinţa aflării Lui
sunt cele mai fericite şi mai folositoare lacrimi.
Locul cel mai din urmă, starea cea mai zdrobită şi singurătatea cea mai smerită, – iată ce te poate face vrednic să L întâlneşti pe Hristos.
Doamne Iisuse, arată Te totdeauna acestora.
Amin.

Răsplata ascultării / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2006

Lasă un răspuns