S.O.S. Un strigăt de trezire! La luptă fraţi!
…Ne pier fraţii! Înghiţiţi de valul lumii, iată-i, se afundă în valuri!
Înşelăciunea păcatului, amăgirea antihriştilor, laţul ispititorului îi doboară până şi pe „fiii împărăţiei“.
Câţi „tăciuni“, aprinşi altădată, abia mai fumegă azi, iar alţii s-au stins de tot. Câţi din cei ce mărturiseau pe Domnul şi vesteau Cuvântul Său, azi nici nu mai citesc Biblia, iar ochii lor stinşi arată că ei nici nu se mai roagă.
Unii s-au încurcat cu treburile vieţii şi ale lumii şi au lepădat haina de ostaş al Domnului, pentru a îmbrăca pe cea de rob al lumii. Alţii au dormit de-a binelea, răpuşi de oboseală şi de împuţinarea credinţei. Iar alţii, care prinseseră cu mult curaj coarnele plugului, acum se uită mereu înapoi. Mulţi au încetinit alergarea, însă, la un mic îndemn, ar prinde iar curaj.
E nevoie de făclieri ai credinţei, de soli ai dragostei care să spună celor slabi de inimă: „Fiţi tari şi nu vă temeţi!“ E nevoie de jertfitori care să se arunce în valuri, pentru mântuirea altora! E trebuinţă de cei care sunt în stare să sufere pentru ca alţii să fie aduşi la viaţă, „născuţi“ prin durerea lor.
Domnul nu stinge un fitil care mai fumegă încă, un cărbune care mai are puţină viaţă în el. Cine va merge să sufle în spuză, ca să se aprindă din nou focul? Cine va merge să se arunce în valuri, ca să scape pe cel gata să se înece? Cine va sufla din trâmbiţa răsunătoare a Evangheliei, ca să trezească pe cei ce dorm? Cine e în stare să se jertfească pentru alţii? Cine este gata să moară pentru mântuirea altora?…
Frate, vei fi tu cel ce se jertfeşte? Soră, fi-vei tu aceea care, din iubire pentru cei de jos, vei face totul?
„Pe cine voi trimite?“ – a întrebat odinioară Domnul. Şi profetul Isaia a răspuns pe dată: „Iată-mă, trimite-mă!“ (Is 6, 8)
Domnul, a cărui inimă a ars pe Golgota, mistuindu-se de dragoste şi durere pentru sufletele pierdute pe care El vrea să le mântuiască, întreabă şi astăzi: „Pe cine voi trimite?“ Cine vrea să meargă şi să ducă vestea mântuirii celor pierduţi, să salveze pe păcătoşi, să ridice pe cei căzuţi?
Trebuiesc câţiva nebuni mântuiţi, care să se aşeze sub cârmuirea Duhului Sfânt şi să plece la luptă!
Trebuie câţiva tineri şi bătrâni care să jertfească şi să dea tot: sănătatea lor, timpul lor, banii lor, talentele lor, darurile lor şi viaţa lor pentru salvarea sufletelor, pentru Domnul Hristos.
Vei fi tu, cititorule, unul din aceştia? Ascultă glasul Domnului! Stai în tăcere o clipă şi auzi ce-ţi grăieşte Duhul. Şi de-auzi chemarea Lui, nu te împotrivi! Supune-te! Predă-te Lui şi porneşte singur sau în echipă la lucrul Împărăţiei lui Dumnezeu.
Veniţi voi toţi care-L iubiţi pe Domnul şi primiţi pecetea nebuniei pentru Hristos!
Veniţi voi toţi cei care-i iubiţi pe fraţi şi intraţi în echipele salvării, ca să scăpaţi suflete pierdute.
Trebuie suflete mântuite, inimi spălate în sângele Mielului, oameni care cred şi iubesc, care să formeze o Oaste a adevărului, o oaste a mântuirii, o armată a jertfei pentru mântuirea celor care zac în robie şi moarte! Vei fi tu unul din aceştia?
Fratele meu! Vei fi tu unul din ostaşii lui Hristos? Fii, dragul meu, fii! Predă-te Domnului Hristos cu tot ce ai, cu tot ce eşti, şi porneşte la luptă, sub călăuzirea Duhului Sfânt. O luptă grea te-aşteaptă! Muncă, jertfă, dureri şi lacrimi. Drumul e greu. Pierderi multe. Dar înainte, privind ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Iisus, Care, pentru bucuria ce-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie a lui Dumnezeu (Evr 12, 2).
Drumul la slavă duce pe la Golgota. Nu este alt drum. Dar, în ziua aceea, sufletele pe care le-ai adus la Hristos vor fi nişte pietre scumpe în cununa bucuriei ce-ţi va fi dată din partea Domnului.
Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 2)
