„Deci luând pâinea o binecuvântă şi, frângând, dete ucenicilor, zicând: «Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu». Şi luând paharul şi mulţumind, le dete, zicând: «Beţi dintru acesta toţi, căci acesta este Sângele Meu al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor»” (Mt 26, 26-28).
Aceasta este taina tainelor, prin care Îl primim pe Domnul în casa sufletului nostru, ca să trăim cu El şi El cu noi (Apoc 3, 20). Dar, o, cât de nebăgată în seamă e această taină. Cei mai mulţi o tot amână, aşteptând ca boala şi moartea să-i apropie de Cina Domnului. Şi iarăşi, alţii se împărtăşesc cu nevrednicie. „Să se ispitească tot omul pe sine, că oricare va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie vinovat va fi trupului şi sângelui Domnului” (I Cor 11, 27-28). Aceştia sunt aceia care se împărtăşesc ca Iuda, dar inima lor e plină de toate fărădelegile. Sf. Împărtăşire trebuie să fie „cărbunele cel aprins” care, atingându-se de buzele noastre, ne curăţă de păcate (Is 6, 5). O împărtăşire ce trăieşte împreună cu toate păcatele n-ajunge nimic.
«Lumina Satelor» nr. 15 / 20 apr. 1924, p. 3
din vol. ”Părintele Iosif Trifa la zile de sărbătoare”
