ÎNTRE FEBRA CREAȚIEI SFINTE ȘI FEBRA PANDEMIEI
Despre Părintele Iosif Trifa scrie fratele Traian Dorz, în volumul «Hristos – mărturia mea», în felul următor: „Trupul său n-a cunoscut odihna niciodată, ci numai febra creaţiei sfinte şi înflăcărate…” (p. 447). Marcat de această lumină şi înflăcărare sfântă a Părintelui său duhovnicesc, fratele Traian avea să spună mai târziu, într-un dialog minunat cu Părintele Dumitru Staniloae: „– Mai faci poezii şi cântări, şi cărţi? – Acum mă străduiesc să fac poeţi, nu poezii. Cântăreţi, nu cântări. Scriitori, nu cărţi. Când munceşti să faci o poezie frumoasă, este ceva. Dar când reuşeşti să faci un poet frumos, trebuie să recunoşti că este de o mie de ori mai mult. Aşa este şi cu cântările şi cu cărţile. – Într-adevăr!” (Istoria unei Jertfe, vol 4, p. 218).
Dacă multă vreme fratele Traian a fost un poet necunoscut, astăzi avem posibilitatea să-l descoperim şi să-l redescoperim semenilor noştri, pentru că opera Poetului şi Psalmistului Oastei Domnului trebuie să fie aşezată cu cinste în galeria marilor creatori de literatură creştină.
Astfel, în plină perioadă de pandemie, s-a desfăşurat, în perioada 01.09.2021 – 01.11.2021, cea de a III-a ediţie a CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU „TRAIAN DORZ”, menit să provoace frăţietatea Oastei Domnului, dar şi pe cei din afara ei, să valorifice acest timp de pandemie ca pe o oportunitate de a-şi aşterne pe hârtie gândurile, trăirile, emoţiile, mulţumirea faţă de Dumnezeu şi să facă roditor după posibilităţile lor talanţii sau calităţile pe care le-au primit.
Mulţumim şi cu această ocazie tuturor celor 58 de concurenţi de la ediţia aceasta a concursului, care ne-au trimis nu mai puţin de 200 Poezii, 11 Eseuri şi 17 Proze. Creaţiile lor s-au născut din dragostea de a scrie, din dorinţa de-a pune o nădejde de nezdruncinat în inimile cititorilor şi a le aminti că „inima omului nu poate să aibă pace, până când nu dobândeşte această nădejde. Ea este aceea care-l umple de pace şi toarnă în sufletul lui bucurie. Ea singură îl împacă deplin şi îi aduce linişte înlăuntrul său” (Arhimandrit Dosoftei Morariu, Sfântul Serafim de Sarov, 2002, p. 376).
Toţi participanţii care şi-au oferit darul scrisului pentru semenii lor vor primi în zilele următoare, ca premii, cărţi din literatura Oastei Domnului, unii mai multe, alţii mai puţine, iar o parte din creaţiile lor vor fi publicate în foaie, revistă sau almanah. Aşadar, bucuria ediţiei acesteia a CONCURSULUI NAŢIONAL DE CREAŢIE LITERARĂ/ESEU „TRAIAN DORZ” este bucuria dărniciei, bucuria rodirii şi a înmulţirii talanţilor prin curajul de a scrie, prin dăruirea de sine şi asemănarea cu Dumnezeu cel Multmilostiv, dar şi cu fericiţii noştri Înaintaşi.
Iată mai jos și premianții acestei ediții:
Secțiunea Poezie:
- Premiul I – POEME-NTEMNIŢATE de Prelipcean Angelica;
- Premiul II – A FOST UN TIMP de Prelipcean Angelica -se ofera premiul cel mai mare ;
- Premiul II – Rugăciune de Ștefan Daniela ;
- Premiul III – Bei liniştea din gânduri de Georgeta Muscă-Oană;
- Mențiune – RUGĂCIUNE de Prelipcean Angelica – se ofera premiul cel mai mare;
- Mențiune – Întoarce-te de Amariei Emilia;
- Mențiune – CÂNTĂRI NEMURITOARE CÂNTĂRI NĂSCUTE-N LANŢURI. de Nicu Fasolă;
- Premiul Publicului: poezia ”ADAM ȘI EVA” de Ruică Valentina-Andreea .
Secțiunea Proză:
- Premiul I – Sfântulița de Ungureanu Andrei;
- Premiul II – Sfântul Bogdaproste de Rusu Lenuța;
- Premiul III – Poveste de iarnă de Angela Dina;
- Mențiune – Secera lunii de Angela Dina – se ofera premiul cel mai mare;
- Mențiune – Poveste de Crăciun – Olariu Elena.
Secțiunea eseu cu tema: ” Traian Dorz – aura rezistenței în Hristos a unui neam.” :
- Premiul I – Gabriel Arghire;
- Premiul II – Leonte Sebastian-Marian;
- Premiul III – Popa Cristina;
- Mențiune – Vlad Badrajan.
La final, o concluzie care întristează şi bucură în aceeaşi măsură: o proporţie covârşitoare a participanţilor la concurs au venit din afara Oastei Domnului, ceea ce ne face să îndemnăm şi mai stăruitor frăţietatea să nu-i fie teamă de a scrie articole, eseuri, proză, poezie şi a participa la concursuri, având ca model de inspiraţie pe Părintele Iosif, care „scria în pat, scria pe drum, scria pe banca din parc, în tren, în tramvai, totdeauna inspirat, ca şi cum ar fi fost o albie de fluviu pe care apele revărsate de pe toţi munţii cei mai înalţi abia mai încăpeau” (Hristos – mărturia mea, p. 447). Este nevoie de poeţi, de cântăreţi, de scriitori… Este nevoie la publicaţiile noastre dragi, Iisus Biruitorul, Timotheos, Almanah…
Să ne rugăm Domnului Iisus Hristos să ne dăruiască tuturor bucuria de a fi chemaţi de El cu aceste cuvinte: „Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine (daruri) ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră în bucuria domnului tău!” (Matei 25, 21). Amin!
Sorin MICUŢIU
1 Comment