CU IISUS SPRE GOLGOTA AU MERS ŞI FEMEILE

Chipul de mai sus ne arată pe Mântuitorul Hristos ducându-Şi crucea în sus spre Golgota. Apostolii Îl părăsiseră de frica iudeilor, dar iată, femeile se ţin în urma Lui cu plângere şi lacrimi pentru patimile ce le îndură. Nici iudeii, nici ostaşii n-au putut opri calea de durere şi de iubire a femeilor pentru Mântuitorul Hristos. Iată-le, se suie spre Golgota cu Hristos şi, ajunse acolo, se aşază la picioarele crucii şi plâng patimile şi moartea Mântuitorului.

Calea de durere şi de iubire ce au făcut-o femeile spre Golgota este pusă cu învăţătură pentru toate femeile din toate vremurile. „Luaţi aminte femeilor – zice această învăţătură – căci calea ce duce după Hristos şi învăţăturile Lui şi astăzi este o cale grea, o cale de durere şi de lacrimi. De-o parte, viaţa va scoate înaintea voastră necazuri şi dureri şi va pune cruci grele pe umerii voştri, iar de altă parte, satana cu ispitele şi amăgirile lui vă va îndemna să lăsaţi această cale grea şi să apucaţi pe cea largă şi uşoară ce duce la pieire. Dar voi, femeilor, de nimic să nu vă temeţi. Nici ostaşii, nici iudeii n-au putut opri calea femeilor ce mergeau după Hristos; aşa şi pe voi, nici greutăţile vieţii, nici ispitele satanei să nu vă poată abate de la calea ce duce după Hristos”…

Femeilor! Lacrimile şi durerile din această lume îl apropie pe om de Dumnezeu. Vă aduceţi aminte cum, în vremea războiului, suferinţele v-au apropiat mai tare ca oricând de Dumnezeu. Suferinţele au aprins rugăciunea în casa voastră, v-au învăţat să stropiţi cu lacrimi rugăciunile voastre. Dumnezeu a fost cu voi în necazurile voastre şi v-a dat putere şi ajutor ca pe toate să le puteţi purta. Războiul, iată, v-a învăţat pe voi, femeile, că suferinţele nu vă departă, ci vă apropie de Dumnezeu.

Femeilor! Între voi sunt şi văduve de război. Voi, văduvelor de război, sunteţi Mironosiţele neamului nostru, care v-aţi petrecut fiii şi soţii voştri în sus, spre Golgota războaielor. Iubiţii voştri au pătimit, au murit şi s-au îngropat pentru noi toţi. Dar nu plângeţi, căci iată, din moartea şi jertfa scumpilor voştri a răsărit învierea neamului nostru.

Uitaţi-vă bine, femeilor, la chipul de mai sus şi cunoaşteţi, şi învăţaţi că aceasta este chemarea vieţii voastre: să mergeţi după Hristos împreună cu Maica Sfântă şi [cu] celelalte femei.

Învăţaţi-vă, femeilor, că cel mai mare duşman al mântuirii voastre sufleteşti este diavolul. Luaţi aminte că diavolul, înşelătorul, încearcă să se apropie de voi cu amăgirea să vă întoarcă înapoi din calea Crucii, la calea desfătărilor şi plăcerilor.

Şi vă mai învăţaţi, voi, femeilor, că calea ce duce după Hristos nu este numai cale de durere şi lacrimi, ci este şi cale de bucurie sufletească. Dacă ai plecat şi ţi-ai plecat viaţa după Hristos şi dacă stărui pe urmele Lui, atunci tu, femeie, capeţi o bucurie sufletească, capeţi o mulţumire sufletească, capeţi o tărie şi o putere sufletească pe care toţi banii şi toate bogăţiile din această lume nu sunt în stare nici să ţi le dea, nici să ţi le ia. Încearcă şi vezi!

I. T.

«Lumina Satelor» nr. 15 / 22 apr. 1923, p. 4

Alte tâlcuiri la Evanghelii ale Părintelui Iosif Trifa
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016

Arhivă articole pe acest subiect:

PREDICĂ LA DUMINICA A III-A DUPĂ PAŞTI (A MIRONOSIŢELOR) – Pr. Constantin Necula

Duminica Mironositelor – IPS Dr. Laurenţiu Streza

Părintele Sofian: Cuvânt la Duminca Mironosițelor

Pentru ce amestecaţi mirurile cu lacrimi, o, uceniţelor… – Duminica a III-a după Paşti, a Mironosiţelor – (Mc. 15, 43-47; 47, 1-8) – Pr. Constantin Necula

Meditaţii la Apostolul din Duminica a III-a după Paşti (a Mironosiţelor) – fr. Traian Dorz

Pr. Claudiu Melean – Predică la Duminica Mironosiţelor

PS Vasile Someşanul – Cuvânt la Duminica Mironosiţelor (Cluj, 19 mai 2013)

Poate femeia credincioasă îndrepta pe soțul ei? Da! – Pr. Iosif Trifa