O, voi, cei care vreţi să mă ascultaţi, cutremuraţi-vă şi feriţi-vă cu groază de orice păcat. Dar mai ales feriţi-vă să nu faceţi acest mare şi veşnic păcat al vânzării de fraţi. Nu lăsaţi să vă încolţească nici în mintea şi nici în inima voastră nici cel mai mic gând de gelozie ori pizmă împotriva nimănui şi pentru nimic. Căci nu-i păcat mai greu şi mai de neiertat ca acela de a urî şi de a pârî pe fraţi. Spune Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu că un astfel de om care păcătuieşte împotriva dragostei de fraţi, chiar dacă şi-ar da apoi trupul său să fie ars de viu, nu-i va mai folosi la nimic, ci va fi osândit pe veci, fără nici o cruţare (I Cor. 13, 1-7). Iar Sfinţii Părinţi tot aşa au spus: Nici sângele martiriului nu spală de peste cineva păcatul vânzării de fraţi.
Domnul nostru Iisus Hristos, Marele şi Milostivul Judecător să Se îndure şi să aibă milă de toate acele suflete nenorocite care s-au şi lăsat otrăvite de satana cu acest păcat de moarte.
Doamne Duhule Sfinte, trezeşte-le acestora mintea şi zdrobeşte-le inima cu o pocăinţă amară şi cu lacrimi fierbinţi pentru ceea ce fac, până încă nu s-au prăbuşit pe veci în flăcările iadului – mai roşii ca scrisul pixului lor şi mai negre ca întunericul din sufletele lor.
Traian DORZ, ISTORIA UNEI JERTFE, vol. IV
