Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home CU OCHII LA OAMENI ŞI ÎNTRE EI! – Chemarea preotului azi mai mult ca oricând –

CU OCHII LA OAMENI ŞI ÎNTRE EI! – Chemarea preotului azi mai mult ca oricând –

CU OCHII LA OAMENI ŞI ÎNTRE EI! – Chemarea preotului azi mai mult ca oricând –

Văzând cele ce se petrec zi de zi în poporul nostru, în toate părţile ţării, cum tri­mişii unui duh vrăjmaş atacă, de la om [la] om, pe cei mai slabi de înger sau goi în suflet sau… plini de deşertăciune şi dornici de a se face judecători asupra unor lucruri pe care nu le pricep, Preacuviosul Arhimandrit Scriban scrie în «Păstorul Ortodox» (foaia bi­sericească a judeţului Ilfov) un articol sub titlul de mai sus, asupra căruia atragem toată luarea aminte preoţimii noa­stre ca asupra unui cuvânt prealuminat şi bun îndru­mător. Iată ce scrie învăţatul Arhimandrit:

„Astăzi oamenii se pot mişca mult mai iute ca altă­dată şi gândurile se strecoară printre ei cu o iuţeală nemai­auzită. Odată auzi că cutare părere a intrat în capul lumii şi nu ştii cum de a pătruns. Deoarece oamenii însă se pot vedea unul cu altul mult mai uşor, deoarece se pot lega între ei apropieri cum nici nu se puteau bănui odată, deoa­rece foaia tipărită duce gân­durile cât de departe, înseamnă că oamenii îşi pot împărtăşi părerile cu o iuţeală negândită.

Starea aceasta are mare răsfrângere asupra mersului cre­dinţei noastre. De unde acea­stă credinţă stătea odată nevă­tămată în sufletele oamenilor, oricât de neînţeleasă şi neîn­trebată era ea, azi găseşti în­tre oameni păreri care se în­cuibează foarte uşor şi prind rădăcini între ei. Oamenii se întâlnesc cu cine nu te gân­deşti, care le poate vârî în cap gânduri abătute de la credinţa noastră, ori pot fi căutaţi de străini care umblă după păr­taşi pentru credinţele lor. Oa­menii sunt ameninţaţi a cădea pe mâna unor învăţători care se strecoară şi fură sufletele. Nici satele nu mai sunt azi apărate de această primejdie.

De aici urmează că preo­tul trebuie să stea azi mult mai des între oameni ca în altă vreme; trebuie să stea cu ochii roată, pentru a vedea ce se petrece în jurul său… Dacă oamenii săi au lipsit pe un­deva, să se teamă ca nu cumva în vremea aceasta cineva să fi turnat în sufletele lor gânduri potrivnice sau străine de cre­dinţa noastră.

Preotul este dator să caute tovărăşia oamenilor mai mult ca înainte, să stea de vorbă cu ei. Chiar stând oamenii numai în sat, sosesc acolo foile de aiurea şi gânduri ne­săbuite sunt trântite cu vraful în depărtarea satelor, prin zia­rele noastre.

După cum un comandant de oşti, atunci când se află în faţa vrăjmaşului, umblă mai des şi cercetează colţurile de pază, să se încredinţeze cum se îndeplineşte slujba, ca nu cumva vrăjmaşul să-şi facă drum înăuntru, tot aşa preotul trebuie să fie azi mai veghetor ca înainte, fiindcă primejdia e mai mare. Vrăjmaşul e totdea­una în faţă. El pândeşte latu­rile slabe, pentru ca să dea iu­reşul pe acolo.

Se spune că propovăduitorii sectanţi caută să răzbea­scă şi că şi răzbesc tocmai pe acolo [pe] unde sunt preoţi mai moi, cu mai puţină grijă de turmă.

De aceea, dacă este aşa, să luăm aminte ca nu cumva tocmai la partea noastră să fie această coastă slabă pe unde pătrunde vrăjmaşul. De fapt, el pătrunde şi nu ştii cum. Căile de răzbatere sunt foarte multe, pe unde numai o priveghere foarte isteaţă le poate descoperi.

Zilele acestea, un preot îmi povestea despre câţiva adven­tişti care se găseau în Spi­talul Colţea din Bucureşti, pe unde umbla el. De ase­menea, se găseau acolo şi alte feluri de sectanţi, încât iată că în mijlocul credincioşilor tăi se găseşte sămânţa satanei care lucrează cum apucă.

De unde să poţi sta de strajă acolo toată ziua, ca să prinzi ceva? Dacă mai pui că se găsesc şi printre slujbaşii spitalelor oameni câştigaţi pen­tru secte şi că aceştia îşi stre­coară credinţele printre bol­navi, iată cât suntem de ame­ninţaţi. Bolnavii sunt oameni care, trebuind să zacă, sunt foarte gata să asculte. Vă în­chipuiţi cu ce stare sufletească se întorc ei acasă, dacă au avut în spital astfel de tovarăşi de odaie, care le-au împărtăşit gânduri străine şi dacă au avut în spital slujbaşi care stre­coară gândul străin.

Preotul pomenit îndată a prins de veste şi s-a pus pe lucru. A venit la mine, mi-a cerut cărţi, i-am dat ce aveam, i-am spus de altele care se puteau găsi şi aşa am luat câteva măsuri. Dar oricum, aceasta e numai o parte din ce se poate face. Lucrul mai de seamă este a avea la în­demână oameni care să poată sta cu oamenii, să le vorbească. Nu ajungem numai noi. Tre­buie să avem cât mai mulţi în lumea credincioşilor mireni.

Pe aceştia îi vom trezi şi însufleţi, dacă ne vom ţine de ei, şi aşa să fie ei gata la treabă când nu suntem noi. Dar pentru a putea face acea­sta, trebuie să avem ce am spus la început: privirea vie şi ochii roată, pentru a vedea ce se petrece şi a lua îndată măsurile de trebuinţă.

Arhim. Scriban

«Oastea Domnului» nr. 13 / 29 martie 1931, p. 2

Arhimandritul Iuliu Scriban şi Oastea Domnului
O culegere de Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului , Sibiu, 2016

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!