Dealungul veacurilor de istorie omenească, din mijlocul întunerecului care — zăbranic nepătruns — se ridică împrejurul lor, atâtea suflete cari-l căutau şi-L doreau în mod sincer s-au întrebat chinuite: unde şi care este Adevărul ?
Glasul cel mai „autorizat” care a răsunat vreodată pe pământ răspunde: ,,Cuvântul Tău — al Tatălui — este adevărul „.
Biblia este adevărul. În ea prin Duhul, ne este descoperit întreg adevărul mântuirii noastre; ea ni- L face cunoscut pe Dumnezeu în toată măreția puterii şi dragostei Lui şi ne descopere în amănunt voia Lui cu privire la noi, voie al cărei scop este ,,sfinţirea noastră” (1 Tes. 4, 3).
Pentru că Dumnezeu ,,ne cunoaşte bine” şi ştie că inima noastră în ce priveşte alcătuirea ei firească este ,,înşelătoare şi de desnădăjduit de rea” (ler. 17, 9), pentru că această inimă nu ne putea fi o călăuză fără greş spre Impărația lui Dumnezeu — chiar având în ea cunoştinţa mântuirii prin sângele Domnului Iisus — Dumnezeu a găsit cu cale în dragostea şi înțelepciunea Lui, să ne facă cunoscută voia Lui prin Cuvânt şi să ne dea acest Cuvânt, ca pe o candelă şi lumină a paşilor noştri (Ps.119, v. 105), pentruca să nu rătăcim, să nu ne abatem din cale, ca să putem avea ca sfârşit al alergării noastre, lauda, slava, cinstea la arătarea Domnului Iisus Hristos (I Petru 1, 7), pentruca să nu alergăm sau să ne ostenim în zadar (Filip. 2, 16).
Numai ținându-ne strâns de Cuvântul lui Dumnezeu, îngăduind acestei mântuitoare ,,săbii cu două tăişuri” (Evrei 4,12) să ne curăţească, să ne ,,pătrundă simțirile şi gândurile inimii„, să ne ,,mustre, să ne certe şi să ne îndemne” (II Tim. 4, 2), avându-l ,,din belşug în noi” (Colos. 3, 16) ,,fiind împlinitori ai lui, nu numai ascultători” (Iacov 1, 22) vom putea să ne liniştim inimile şi să ne păstrăm încredinţarea că ne aflăm într-o stare după voia lui Dumnezeu.
Un credincios nu poate ,,trece peste ce este scris” (I Cor. 4, 6), fără mari primejdii pentru mântuirea lui. Cuvântul lui Dumnezeu are un cuvânt foarte aspru pentru astfel de suflete în II Ioan 9: ,,Oricine o ia înainte şi nu rămâne în învăţătura lul Hristos, n-are pe Dumnezeu„.
Cine îl iubeşte pe Domnul Iisus, acela ascultă cuvintele Lui (Ioan 14, 15, 21, 23). Cine nu-l iubeşte acela nu-L ascultă (Ioan 14, 24). Acesta e semnul, aceasta e piatra de încercare a credincioşiei noastre faţă de El.
Cum Îl iubim noi?
Cum Îl ascultăm?
I.CAPĂTĂ
din Calendarul foii „Isus Biruitorul” pe anul de la Domnul 1948, întocmit de Tit I. Trifa și Traian Dorz – Cartea de Aur, Sibiu, str. Turnului, Nr. 9
