Biserica noastră pune apăs pe educaţia creştin-ortodoxă a tineretului şi pe importanţa activităţii tipografilor bisericeşti în această educaţie, lucrare începută de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti, cel care a fost martirizat cu trei secole în urmă, în anul 1716.
Educarea tineretului începe încă din vremea copilăriei; mai mult, se spune că educarea copilului începe cu douăzeci de ani înainte de a se naşte, adică începe o dată cu educarea părinţilor încă din vremea când aceştia, părinţii, au fost la rândul lor copii.
Cel mai important factor al educării tinerilor ţine de perioada copilăriei lor, de „cei şapte ani de-acasă”. Ceea ce părinţii au scris pe inima copilului, aceea nu se va şterge niciodată. O educaţie care are la bază Botezul creştin-ortodox şi care este impregnată de rugăciune, smerenie, bunătate, altruism, credinţă dreptmăritoare, iubire de Dumnezeu şi de aproapele şi de toate cele asemănătoare acestora va fi nemuritoare în viaţa persoanei adulte de mai târziu.
Dacă cineva încearcă să şteargă cele ce o astfel de educaţie a scris pe inima şi sufletul copilului şi va scrie altceva în loc, această din urmă scriere nu va reuşi să înlocuiască în întregime cele ce au fost cândva săpate pe inima şi sufletul acela. Este la fel ca palimpsestul în paleografie… Palimpsestul este un pergament sau un papirus de pe care a fost ştearsă sau răzuită scrierea iniţială, pentru a fi utilizat din nou, pe care se mai văd încă urmele vechii scrieri. Termenul este compus din două cuvinte greceşti: palin – din nou, psestos – răzuit. Filologul Lazăr Şăineanu, în Dicţionarul universal al limbii române, ed. a VI-a, Ed. Scrisul Românesc, 1929, afirmă că anumite procedee chimice au permis reconstituirea textului iniţial, dând la iveală „opere însemnate ce se credeau deapururi pierdute”. Da, ceea ce s-a scris cândva pe inima omului nu se mai poate şterge!
Anumite „procedee” – cum ar fi pocăinţa, convertirea, naşterea din nou – vor activa „scrierea” iniţială – harul Botezului şi educaţia în spiritul acestuia –, spre îndreptarea şi mântuirea celui în cauză.
Un element important în educarea tineretului este cartea. Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, părintele tipografilor români, a lăsat prin tipăriturile sale un important bagaj de învăţătură moralcreştinească în Biserică. Meşterii tipografi pe care i-a iniţiat au transmis, la rândul lor, comori de neşters încrustate în nemuritoare pagini de carte. Făcând un salt de două sute de ani peste timp, la începutul secolului trecut, Părintele Iosif Trifa a dat o mare atenţie tipăririi de carte duhovnicească, folositoare de suflet, astfel încât milioanele de exemplare pe care le-a editat au luminat un popor, o ţară…
Poate că astăzi tinerii nu mai citesc din cele ale tiparului religios. Dar cartea tipărită rămâne ca un indelebil tezaur „scris” pe papirusul timpului. Şi orice altceva ar scrie tehnologia de azi peste ele, sau în locul lor, al cărţilor, cartea rămâne ca un adevărat palimpsest ce va da la lumină adevărata dimensiune a înscrisului iniţial: valoarea sufletului şi mântuirea lui. Astfel încât educarea tineretului este strâns legată de lumina emanată de cartea tipăriră.
În anul educării tineretului şi al meşterilor tipografi bisericeşti, nu vom pierde curajul şi nici nădejdea: cuvintele întipărite pe inima copilului sau tipărite pe fila albă de carte nu se vor şterge, ci vor rămâne permanent spre a da mărturie că lucrul nu s-a făcut fără rodul mult-aşteptat de Mântuitorul Hristos.
Aurel MATEI
în săptămânalul duhovnicesc ”Iisus Biruitorul”
Anul XXVII, nr. 35 (1063) 22-28 AUGUST 2016
