Fratele Traian Dorz, în cartea Credinţa încununată, spune: „Vrăjmaşul satana ştie bine despre pedeapsa lui şi se îngrozeşte de tot ce-l aşteaptă (Mt 8, 29). Dar, din pricina răutăţii lui şi din pricina urii pe care o are contra lui Hristos şi a credincioşilor Săi, nu numai că nu vrea să înceteze lupta sa uzurpatoare şi ucigaşă, dar caută să folosească cât mai nimicitor orice clipă şi orice mijloc pentru a face cât mai mult rău împotriva lui Hristos şi împotriva Împărăţiei Lui. Aceasta este crima lui satan, a lui Antihrist şi a tuturor celor care s-au făcut unelte ale răului contra binelui pe pământ” (pg. 7-8).
În zilele noastre, spunea cineva, trăim într-o lume unde duşmanii sunt peste tot, dar, în acelaşi timp, nu-s nicăieri. Paginile ziarelor de pretutindeni sunt zilnic pline cu ştiri care-ţi fac inima să plângă de durere, îţi fac ochii să ţi se împăienjenească, iar sufletul să suspine după veşnicie. Gândul mi s-a dus la duşmanul de moarte al creştinilor de azi, care, în general, este pretutindeni, dar este atât de viclean, că se face aproape nevăzut la orice pas. El a pătruns cu paşi mărunţi, dar siguri, în familie, în sălile de clasă din şcoală, la locul de muncă şi, fără sfială, chiar şi în biserică. Sub masca libertăţii de expresie, vicleanul duşman nevăzut al mântuirii noastre denaturează preceptele Sfintei Scripturi referitoare la pocăinţă, la viaţa de asceză şi înfrânare de la păcat, la îndeletnicirea cu rugăciunea şi postul şi pune în gândul şi mintea celor care îi deschid cât de puţin uşa inimii, prin presa scrisă şi prin icoana vorbitoare a fiarei – televizorul –, posibilitatea unei mântuiri uşoare, fără pocăinţă şi înfrânare. Domnul Iisus ne spune tuturor: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape” (Matei 4, 17), iar Sf. Ap. Iacov ne îndeamnă: „Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi” (Iacov 4, 7).
Din vocabularul uzual al oamenilor de azi, cuvintele „pocăinţă”, „ascultare” sau „supunere” au fost scoase. Principiile biblice cu privire la căsătorie sunt călcate în picioare. Divorţul este mai răspândit decât gripa din timpul iernii. Pornografia este prezentă la fiecare colţ de stradă, la fiecare publicitate TV şi mulţi o numesc „libertatea de expresie”. Filozofii şi experţii dau indicaţii cum să ne educăm copiii la o viaţă morală, fără să ţină cont de principiile biblice. Oamenii nu mai au nevoie de Dumnezeu, considerând că pot face totul cu ştiinţa şi priceperea lor. Sfinţii Părinţi puneau sub anatemă pe cei care îndrăzneau să cugete că ar putea face ceva fără ajutorul lui Dumnezeu. Părintele Iosif Trifa, în cartea „Trăim vremuri biblice”, la pag. 93, ne spune: „Vremurile şi încercările ce le trăim ar trebui să ne pună şi pe noi pe gânduri, ca pe Faraon din Biblie… Se plinesc Scripturile sub ochii noştri, dar oamenii nici habar n-au. Faraon s-a speriat pentru un vis; noi vedem visul cu ochii şi nu ne speriem, ci stăm liniştiţi în păcatele şi răutăţile noastre”. Fratele Traian Dorz, prin dulce viers de cântare, ne atenţionează: „Când îţi învingi vrăjmaşii să nu dormi prea uşor, / vrăjmaşii nu te uită şi nu-şi sting ura lor; / ci numai când cu lacrimi şi dragoste-ai învins, / atunci s-adormi în pace, căci ura lor s-a stins”.
Cu toţii trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu, să punem început cu pocăinţă mântuirii noastre, după cum zice proverbul din Noua Zeelandă: „Întoarce-ţi faţa către soare şi umbrele vor rămâne în urma ta”. Am păcătuit şi am căzut cu toţii, dar „…nu căzătura în sine reprezintă eşecul…, ci faptul că refuzăm să ne ridicăm”, ne spune un proverb chinezesc. Acolo unde cei înfrânţi văd bariere, învingătorii zăresc trambuline. Nimeni nu poate să-L urmeze pe Iisus fără să renunţe la vechile obiceiuri, la viaţa lumească trăită în plăceri şi deşertăciune şi fără naştere de Sus. Noi aşteptăm ca duşmanii noştri să vină ca Goliat înarmaţi cu toată armătura lor de luptători vizibili de la mare distanţă dar neglijând alţi uriaşi invizibili, care sunt mult mai periculoşi pentru credincioşii vremurilor noastre. Mulţi dintre ei sunt înarmaţi cu filozofia lumii, cu puterea demonică a celui rău, cu armele nevăzute a lui Belzebut. Ei pătrund în casele oamenilor nu pe uşă, ci prin cablu sau unde magnetice, făcând victime mulţi dintre copiii şi tinerii noştri.
Marele artist al flautului James Galway, irlandez de origine, cântăreţ de muzică imorală, ajuns la 50 de ani, s-a trezit ca dintr-un vis urât, îngrijorat că reputaţia lui va fi umbrită. Atunci a început să cânte gamele cele mai simple şi şi-a schimbat felul de cântare. Şi noi trebuie să începem din nou cu abecedarul pocăinţei, cu noţiunile de bază ale Scripturii, citind zilnic câteva capitole din Evanghelii, rugându-ne şi la muncă, şi pe drum, având gândul la Dumnezeu. Apoi să începem a iubi şi pe cei care ne vrăjmăşesc, rugându-ne pentru mântuirea lor. Să ne rugăm împreună cu Psalmistul David: „Cercetează-ne, Dumnezeule, şi cunoaşte cărările noastre. Şi vezi de este calea fărădelegii în noi şi ne îndreptează pe calea cea veşnică” (Ps 138, 23-24). Amin!
Slăvit să fie Domnul!
Pr. Nelu PAVEL
