8 august
230 Proverbele 18, 8
Linguşitorul este totdeauna un făţarnic. Tot ce vorbeşte cu gura lui este numai spre a avea un câştig trupesc, de la cel pe care îl laudă, pentru sine, care mereu se laudă. Un suflet linguşitor niciodată nu este vrednic de încredere.
Dacă este negustor, umblă numai să înşele.
Dacă este medic, caută numai banii bolnavului.
Dacă este judecător, aşteaptă numai mită.
Dacă este meseriaş, vrea numai bacşiş…
Oriunde ar fi un astfel de om şi ori cu cine ar avea a face, el n-are decât o singură ţintă: să vâneze folosul său.
N-are decât un singur gând: să caute ce-i place lui.
N-are decât o singură iubire: iubirea de sine.
Bine a zis cel care a zis că omul care gândeşte: ce-i al meu este al meu şi ce-i al tău este şi al meu – acela este un om nelegiuit.
Cine gândeşte: ce-i al meu este al meu şi ce-i al tău este al tău – acela este un om drept.
Cine gândeşte: ce-i al tău este al tău şi ce-i al meu este al tău – acela este un om sfânt.
Fiindcă acela care este sincer caută totdeauna mai întâi ce-i place lui Dumnezeu.
Iar lui Dumnezeu Îi place să-L iubim pe El mai presus de orice.
Apoi pe de-aproapele nostru să-l iubim ca pe noi înşine (Luca 10, 27).
Ca pe noi înşine.
Adică să-i dăm bucata care ne place nouă. Locul care ne place nouă. Cins¬tea care ne place nouă. Partea care ne place nouă.
Nu există pe pământ o mai mare fericire decât să fie cineva în felul aceasta. Şi să ai a face cu el.
Dragă suflete de frate sau de soră…
Aş dori să ne oprim puţin asupra acestor gânduri. Şi să ne privim noi înşine în oglinda lor faţa sufletului nostru.
Domnul şi Dumnezeul nostru, Te rugăm, ajută-ne, ca în oglinda fiecărui cuvânt al Tău să ne privim faţa noastră şi să vedem cum arătăm noi faţă de el.
Ajută-ne să umblăm aşa, ca el să poată întotdeauna să spună de bine despre noi.
Amin.
