Din Sfânta Evanghelie de astăzi am vrut să ne amintim de unele adevăruri. Normal este ca, în dimineţile de duminici, când este vremea bisericii şi vremea rugăciunii, să fim şi noi, ca nişte creştini adevăraţi, la biserică şi la rugăciune.
Când este vremea postului, să fim în post.
Când este vremea binefacerilor, să fim în binefacere.
Când este vremea adunării, să fim în adunare.
Când este vremea smereniei, să fim în smerenie.
Când este vremea rugăciunii, să fim în rugăciune.
Când este vremea lacrimilor, să fim în lacrimi.
Când este vremea iubirii, să fim în iubire.
Când este vremea iertării, să fim în iertare.
Când este vremea pocăinţei, să fim în pocăinţă.
Căci atunci şi când va fi vremea răsplătirii şi vremea încununării, vom fi şi noi la răsplată şi la cunună, asemenea acelora care au fost găsiţi vrednici în faţa celorlalţi prin trăirea şi umblarea lor.
Am spus că în bisericile noastre se citeşte astăzi Evanghelia de la Sfântul Luca, capitolul 6, începând cu versetul 31, care spune aşa: „Ce voiţi să vă facă oamenii faceţi-le şi voi la fel. Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păgânii iubesc pe cei care îi iubesc pe ei. Dacă faceţi bine numai celor ce vă fac bine, ce lucru neobişnuit faceţi, căci şi păcătoşii fac la fel. Şi dacă daţi cu împrumut numai celor ce vă dau cu împrumut, şi dacă ajutaţi numai pe cel ce vă ajută pe voi, ce răsplată vi se cuvine? Voi să iubiţi pe vrăjmaşii voştri, să faceţi bine celor ce vă urăsc, rugaţi-vă pentru cei ce vă blestemă şi purtaţi-vă frumos cu cei care se poartă urât cu voi. Fiţi fiii Tatălui vostru Care este în ceruri şi Care face să răsară soarele Său şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi şi face să cadă ploaia Sa şi peste cei buni, şi peste cei răi.
Aceste lucruri Mântuitorul le-a spus în Predica Lui de pe Munte, la începutul Evangheliei, punând astfel, în faţa tuturor celor care vor vrea să vină după El, condiţia naşterii din nou. Aceste cuvinte ale acestei evanghelii vorbesc despre Naşterea din nou, cea dintâi condiţie, fără de care nu numai că nu va vedea nimeni Împărăţia lui Dumnezeu, dar nici nu va putea intra în ea. Aceste cuvinte, Mântuitorul le spune tuturor ucenicilor, pentru că este scris: „În vremea aceea, când se adunaseră noroadele că se călcau în picioare unii pe aţii, Iisus a luat deoparte pe ucenicii Săi şi le-a zis: «Ceea ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel»”; adică evanghelia de azi.
Celor care vor să asculte de Domnul, acelora Domnul le pune condiţia mântuirii. Iar celor care nu vor să asculte, nu are să le spună nimic. El zice: „Vă spun vouă, celor care Mă ascultaţi”, căci voi sunteţi preaiubiţi…
Frumos spune Cuvântul la începutul capitolului 6 din Evanghelia după Luca despre ucenicii Domnului, ce preţ mare au ei: „În vremea aceea, Mântuitorul Şi-a ridicat ochii spre ucenicii Săi”…
Iată cinstea pe care o face Dumnezeu celor ce se smeresc. S-a spus despre Zacheu că el atunci când s-a smerit s-a întâlnit cu Dumnezeu. Nu când s-a urcat în dud, ci când s-a coborât.
Da, celor care se coboară, Dumnezeu le dă cea mai frumoasă valoare şi înălţime. Spune aşa de frumos în acest verset din capitolul 6: „Iisus Şi-a ridicat privirile spre ucenicii Săi”. Ucenicii Domnului au un aşa preţ şi o aşa înălţime în faţa Lui, că Însuşi Domnul Îşi ridică ochii spre ei. El nu-Şi coboară ochii când priveşte spre ucenicii Săi. Ci Însuşi Domnul Iisus Îşi ridică privirile spre ei.
Aşa trebuie să învăţăm şi noi să-i privim pe adevăraţii oameni ai lui Dumnezeu: să ne ridicăm privirile spre ei. Pentru că atunci când ne înălţăm privirile spre ei, ne înălţăm şi noi înşine până la starea lor.
Dar când ne coborâm privirile, ne coborâm pe noi înşine; dând valoare oamenilor lui Dumnezeu, ne arătăm noi înşine vrednici de valoare şi de preţuire. Pentru că este scris: „Cine udă pe altul va fi udat şi el”… Şi: „Cu ce măsură măsuraţi, cu aceea vi se va măsura”.
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010, vol 2
