Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
Slăvit să fie Domnul!
Home Dacă vreau să am pace şi armonie în familie, trebuie să mă fac vrednic de ea.

Dacă vreau să am pace şi armonie în familie, trebuie să mă fac vrednic de ea.

Dacă vreau să am pace şi armonie în familie, trebuie să mă fac vrednic de ea.

Cum m-a „zidit” lectura de azi din Sf. Scriptură?

„…Şi intrând în casă, uraţi-i, zicând: „Pace casei acesteia”.
Şi dacă este casa aceea vrednică, vină pacea voastră peste ea. Iar de nu este vrednică, pacea voastră întoarcă-se la voi…”
– Matei 10, 9-15 –

Am înţeles din aceste cuvinte ale Domnului Iisus, ca de mine depinde totul. Dacă vreau sa am pace şi armonie în familie, trebuie să mă fac vrednic de ea.

Psalmistul David, de altfel şi spune în Ps.l 118: „Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc”

Iar Sfântul Teofan Zavoratul întăreşte cuvîntul acesta spunând:
” Pacea este rodul despătimirii; iar despătimirea îl repune pe om în demnitatea lui firească şi în relaţia pe care a avut-o la început, cu toată făptura, însă Dumnezeu a hotarât la început ca, unindu-se cu toată făptura, omul din toate să asimileze izvoare de puteri, fenomene şi influenţe pline de viaţă. Toate acestea i le înapoiază legea pe care el a început să o iubească. Şi de la Dumnezeu, şi din lumea îngerească, şi din lumea omenească, şi de la natură vin către el neâncetat influenţe binefacatoare şi hrănesc toată fiinţa lui – şi trupul, şi sufletul, şi duhul şi, hrănind-o, o mulţumesc din toate punctele de vedere, şi, mulţumind-o instaurează pacea care, datorită acestei lucrări a influenţelor binefăcătoare, este o pace dulce şi mult-hrănitoare. Cu cât aste mai adâncă pacea, cu atât înseamnă că este mai mare folosul valorii ei nutritive….Fericitul Teodoret scrie: “Cei însufleţiţi de iubirea dumnezeiască şi de păzirea poruncilor şi care au dobândit pacea cu Dumnezeu, chiar de s-ar înarma împotriva lor toţi oamenii, trăiesc cu bucurie. Martorul acestui lucru este dumnezeiescul Pavel, care striga: în toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi (II Cor. 4, 8-9). Şi Domnul, trimiţându-i pe apostoli în toată lumea, ca pe nişte oi în mijlocul lupilor (Matei 10,16), le-a spus: Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă (loan 14,27)….” ( din cartea „Călăuză către viaţa duhovnicească – Tâlcuire la Psalmul 118” )

Sorin

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

WhatsApp chat