6 ianuarie – Psalmul 3, vers 3
Iată ce minunată ordine în Cuvântul Adevărului şi al Înţelepciunii:
În Psalmul 1 sunt puşi faţă în faţă credinciosul cu cei răi;
În Psalmul 2 sunt puşi faţă în faţă Împăratul Ceresc cu domnitorii neamurilor;
În Psalmul 3 sunt puşi faţă în faţă mulţimea vrăjmaşilor (de toate felurile) — cu nebiruita putere a lui Dumnezeu, Apărătorul alor Săi.
Taina biruinţei stă în puterea de a privi la Dumnezeu şi de a alerga la El, în momentul cel greu al luptelor şi al ameninţării vrăjmaşului nostru. Dacă plin de linişte rămâi gata de orice în faţa vrăjmaşului, dacă liniştit eşti gata şi să suferi — şi chiar să mori, nici un vrăjmaş şi nici o putere din lume şi din iad nu-ţi mai pot face nici un adevărat rău. Când Duhul Sfânt îţi îndreaptă şi îţi ţine aţintite privirile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos (2 Tes. 3, 5), nimeni nu-ţi mai poate face nici un rău sufletului (Mat. 10, 28). O clipă de înălţare a gândului până la Hristos, cu încredere în slava puterii Lui, în Cuvântul făgăduinţei Lui, în grija dragostei Lui, în înţelepciunea orânduirilor Lui, în strălucirea izbăvirii Lui, — îţi va fi de-ajuns. După aceea vei putea privi, vei putea răspunde, vei putea tăcea, vei putea răbda, vei putea zâmbi, vei putea muri, vei putea ierta totul, liniştit şi senin, ca Mântuitorul tău, nedorind altceva pentru răstignitorii tăi decât, cu îngerească sinceritate, pocăinţa şi mântuirea lor. «Dar Tu, Doamne…» înseamnă alergarea la rugăciune (Ps. 109, 4), ori de câte ori se iveşte în calea noastră ameninţarea vreunui vrăjmaş puternic şi primejdios.
Înseamnă grabnica privire la Hristos şi dulcea alipire de El, îndată ce se iveşte ceva care poate înfricoşa şi ameninţa viaţa şi sufletul nostru. Înseamnă mijlocul prin care putem răbda, lupta şi birui. Doamne, sunt atât de mulţi vrăjmaşii care se ridică împotriva mea? — O, dar sunt şi mai mulţi cei care sunt cu mine şi mă apără! (2 Împ. 6, 15-17). Puterile îngereşti şi duhurile sfinţilor Tăi, care mă înconjoară cu bunăvoinţă şi apărare, sunt nenumărat mai multe (Evrei 12, 1-2; Apoc. 9, 16). O Doamne, sunt vrăjmaşii mei puternici şi înarmaţi? — Dar ce sunt armele lor pe lângă puterea Ta, Puternice Dumnezeul Oştirilor? (Ps. 68, 17). Sunt ei aproape de mine? — Dar Tu eşti şi mai aproape, căci Tu stai între mine şi ei. N-am de ce să mă tem.
E grea suferinţa care se apropie de mine şi crucea pe care va trebui s-o ridic şi s-o port? — Dar ce sunt acestea pe lângă ale Tale şi pe lângă răsplătirile Tale în ceruri? E amar paharul pe care trebuie să-l beau eu acum? — Dar ce înseamnă acesta pe lângă acela pe care Tu l-ai băut în locul nostru şi pentru noi? E atât de greu să rabd nedreptatea şi să tac? Batjocura —şi să iert? Trădarea — şi să uit? Chinuirea — şi să iubesc? Dar Tu, Doamne, cum ai putut totul? Dar alţii ai Tăi cum au putut? Alergând astfel la Hristos vei fi totdeauna salvat, întărit şi biruitor. Vei putea să te odihneşti la umbra Lui, liniştit în orice vreme şi în orice loc.
Chiar dacă eşti acolo unde alţii tremură şi gem. Fii încredinţat că până la urmă obrazul vrăjmaşilor tăi va fi pălmuit, iar dinţii lor ameninţători vor fi zdrobiţi. Şi tu vei avea inima plină de recunoştinţă faţă de Domnul. Şi de mulţumire faţă de conştiinţa ta.
Traian Dorz
din „Hristos – Comoara Psalmilor”
