11. Fraţii şi surorile mele, fiţi cu foarte multă luare-aminte la oricine vă iese înainte când voi vă veţi pregăti de rugăciune, de adunare sau de biserică.
De cele mai multe ori acela este un duh trimis de satana, ca să vă oprească, să vă încurce şi să vă tulbure.
Nu vă lăsaţi împiedicaţi de ameninţările lui.
Nu vă lăsaţi abătuţi din drum de chemările lui.
Nu vă lăsaţi încântaţi de laudele lui.
Nici tulburaţi sau necăjiţi de insultele şi de hulele lui.
Fie-vă hotărârea nestrămutată,
fie-vă paşii neabătuţi,
fie-vă sufletul tare şi fie-vă gândul netulburat.
12. Mergeţi la rugăciune, orice v-ar opri,
mergeţi la biserică, orice-ar veni ca să nu vă lase.
Şi mergeţi înainte spre împlinirea gândului bun şi a îndemnului sfânt pe care l-aţi pus pentru Domnul, – oricâţi ispititori v-ar pune în cale duhul cel rău.
Domnul vă va da biruinţa în luptă. Iar sufletul vostru cu atâta va fi mai răsplătit de Dumnezeu, cu cât a fost mai greu încercat de satana.
13. Cele mai primejdioase ispite sunt ispitele duhovniceşti.
Şi cel mai ticălos demon este acela care se preface înger, pentru a-i înşela, dacă este cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi (Mt 24, 24).
Într-adevăr, ce greu este să deosebiţi duhurile satanei când ele vin lăudând pe Dumnezeu şi se ţin după cei credincioşi, prefăcându-se că sunt şi ele în slujba lui Hristos!
14. Ce greu este să nu-l crezi un înger pe cel care cântă aşa de lăudăros despre Dumnezeu,
care predică aşa de mult şi care strigă aşa de tare!
Care este peste tot, care umblă pe oriunde şi care este ca toţi – prefăcându-se că dă ceva duhovnicesc, numai să primească câte ceva material de la fiecare.
15. E greu, într-adevăr, să deosebeşti că acela nu este un înger de lumină, ci este un demon ascuns,
că nu umblă pentru slava lui Dumnezeu, ci pentru scopurile satanei.
Că nu are în el duhul lui Hristos – ci duhul lui Antihrist.
E greu să-l deosebească numai cine nu are în el lumina. Dar cel ce o are, – aceluia nu-i este greu să-l vadă după roadele lui pe cel prefăcut. Duhul Adevărului îţi arată ce urmăreşte acel „trimis” – sau acel care-l trimite.
Tulburătorul şi dezbinătorul fraţilor a avut şi va avea mereu astfel de trimişi ai lui printre oile Domnului.
16. Să luăm bine seama la toţi cei care fac prea multă strigare în jurul lor,
care umblă prea să se facă cunoscuţi,
cărora le prea place să fie văzuţi numai în misiuni pe la alţii,
numai în preajma aleşilor lui Hristos,
numai în fruntea tuturor…
De cele mai multe ori, duhurile acestora sunt nişte slujnice ale satanei – şi umblă să facă numai rău Lucrării lui Dumnezeu.
Fie atunci, fie ceva mai târziu…
17. Uitaţi-vă la atâtea cetăţi în care au propovăduit Evanghelia apostoli atât de minunaţi ai lui Hristos. Ce lucrare sfântă şi frumoasă făcuseră ei, cu câte osteneli şi jertfe au luptat şi s-au ostenit ei până când au putut adu¬na acolo sutele de suflete pentru Hristos!
Dar cum a apărut acolo dintr-o dată o „slujnică” de asta a diavolului, ca în Filipi – care, aşezându-se în frun¬te, a început să strige, să cânte şi să răstălmăcească –, ea a dus la ruină, la prăpăd şi la foc totul.
Cine a nimicit atâtea adunări frăţeşti – şi este pe cale să le mai nimicească încă tot aşa şi pe altele? Oare nu acest duh rău, prin câte o „slujnică” de asta?…
18. Oricând veţi vedea prin adunările Domnului câte un astfel de duh,
porunciţi puternic, în Numele lui Hristos, acestor duhuri să iasă dintre voi
– şi luptaţi cu hotărâre împotriva duhurilor acestora prefăcute.
Vorbele lor sunt frumoase, dar cei ce le spun nu le fo¬losesc decât pentru a înşela cu ele sufletele neştiutoare…
Faptele lor sunt rele, iar roadele acestor fapte sunt numai în folosul diavolului şi în paguba lui Hristos.
Nu vă faceţi părtaşi la osânda lor.
Ajungă cât rău au făcut până acum! Şi ajungă cât i aţi sprijinit, crezându-i că sunt îngeri.
19. Atâta vreme cât propovăduirea noastră nu face nici o pagubă lui satana, – el nici nu se interesează de noi.
Câtă vreme „slujnicele” diavolului, păcatele lui, vasele lui, învăţăturile lui şi interesele lui ne însoţesc sau petrec printre noi şi chiar propovăduiesc printre noi fără să luăm nici o atitudine împotriva lor,
– atâta vreme lui satana îi convine asta.
Şi nici el nu ia nici o atitudine şi nici o măsură contra noastră.
Putem să mergem la rugăciune cu slujnicele lui şi chiar să facem adunări de rugăciune împreună cu încredinţările şi crezurile lui,
putem să facem chiar „Şcoală bibilică” laolaltă cu duhurile lor…
Ba încă slujnicele astea se înghesuie în frunte, ca să ia ele conducerea adunării noastre de rugăciune sau a „Şcolii noastre biblice”… Pentru a îndruma apoi totul aşa cum vor stăpânii lor. Adică totul să fie şi să rămână o amestecătură de câte un adevăr şi zece minciuni. De câte un verset şi zece răstălmăciri. De câte o picătură de miere şi zece de fiere.
20. Atunci Lucrarea Domnului, oricât de frumos ar fi fost ea începută, va deveni în curând o adunătură de prefăcuţi care vor vorbi toţi, dar nu va asculta nimeni; vor învăţa toţi, dar nu va împlini nimeni.
Vor spune toţi, dar nu va crede nimeni.
Se vor „pocăi” toţi, dar nu se va schimba nimeni.
Se vor „boteza” toţi, dar nu se va naşte din nou nimeni.
Exact aşa vrea şi diavolul.
Atunci oricât de mare va fi fost această adunare înainte, – ea în curând se va nimici.
Oricât de unită să fi fost înainte, ea în curând se va dezbina.
Şi oricât de largi şi încărcate să fi fost crengile ei înainte, – ele se vor usca şi se vor rupe.
Şi exact aşa vrea şi diavolul.
O, Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, apără toate adunările Tale şi ale noastre de astfel de lucrători răi şi prefăcuţi.
Scoate-i dintre noi şi adu între ai Tăi oameni plini de dragostea, de smerenia şi de curăţia Ta.
Alergarea Stăruitoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007
